doctór (dóctori) s. m. 1. Titlu shtiintzific inalt; persoana care are acest titlu. 2. Medic. 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII) doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) shi inainte prin intermediul sl. dochtorŭ. Der. doctoral adj. (grav solemn); doctorand s. m. (persoana care ishi pregateshte lucrarea de doctorat); doctorat s. n. (stagiu de calificare shtiintzifica superioara); doctoreasa (var. doftoreasa) s. f. (sotzie de doctor; doctoritza); doctoresc adj. (de doctor medic); doctorie (var. doftorie) s. f. (medicament leac); doctoritza s. f. (femeie medic); doftoricesc adj. (inv. medic); doftoricale s. f. pl. (leacuri doctorii) din ngr. δοϰτοριϰά.