DÓCTOR s. m. 1. titlu shtiintzific conferit doctoranzilor in urma sustzinerii examenelor shi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu shtiintzific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitatzi shtiintzifice indelungate shi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutziile de invatzamant superior unei personalitatzi de mare prestigiu din tzara sau din strainatate pentru realizari deosebite in domeniul shtiintzei tehnicii shi culturii pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei shi umanitatzii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intrun anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor lat. doctor fr. docteur)