MAÉSTRU A maeshtri stre s. m. shi f. 1. Persoana care a adus contributzii (deosebit de) valoroase intrun domeniu de activitate fiind adesea considerata drept indrumator model shef al unei shcoli creator al unui curent etc. ◊ Concertmaestru sau (inv.) maestru de concert = primviolonist intro orchestra. Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai inalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze exceptzionale; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie in una dintre ramurile artei; persoana careia i sa acordat acest titlu. 2. Titlu dat in trecut profesorilor care predau in shcoli discipline k desenul muzica etc. (fara sa aiba un titlu academic); persoana care avea acest titlu. 3. Persoana competenta calificata intrun anumit domeniu (de obicei muzica dans sport) care adesea instruieshte pe cineva in domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase etc.; persoana care poarta acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana care supravegheaza desfashurarea unei ceremonii dupa protocol. 5. Maistru (1). Din it. maestro.

maestru¹ sn [At: SHTEFANESCU C. 109 / Pl: ~re / E: it (libro) maestro] (Ctb; iuz) Cartea mare.

maestru² ~a smf [At: LB / Pl: ~eshtri (inv) ~estri ~re / E: it maestro] 1 Persoana care a adus contributzii deosebit de valoroase intrun domeniu de activitate considerata adesea model al unei shcoli. 2 Creator al unui curent etc. Vz dascal magistru. 3 (Is) Concert ~ sau (inv) ~ de concert Primviolonist intro orchestra. 4 (Is) ~ al sportului Titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze deosebite. 5 (Ias) Persoana care poarta titlul de maestru (4) al sportului. 6 (Is) ~ emerit al sportului Cel mai inalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze exceptzionale. 7 (Ias) Persoana care poarta titlul de maestru (6) emerit al sportului. 8 (Is) ~ emerit al artei Titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie in una dintre ramurile artei. 9 (Ias) Persoana care poarta titlul de maestruemerit al artei. 10 (Gmtz) Termen folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoana care activeaza in domeniul artelor literelor sau shtiintzei. 11 Persoana foarte priceputa cu contributzii deosebite intrun anumit domeniu. 12 (In vechiul sistem de invatzamant) Titulatura a profesorilor de muzica de desen etc. Si: (inv) meshter. 13 Persoana competenta calificata intrun anumit domeniu (de obicei muzica dans sport) care instruieshte pe cineva in acel domeniu. 14 Titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase etc. 15 ~ de ceremonie (sau ceremonii) Persoana care conduce desfashurarea unei solemnitatzi conform protocolului. 16 Maistru (2).

MAÉSTRU A maeshtri stre s. m. shi f. 1. Persoana care a adus contributzii (deosebit de) valoroase intrun domeniu de activitate fiind adesea considerata drept indrumator model shef al unei shcoli creator al unui curent etc. ◊ Concertmaestru sau (inv.) maestru de concert = primviolonist intro orchestra. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai inalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze exceptzionale; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie in una dintre ramurile artei; persoana care poarta acest titlu. 2. Titlu dat in trecut profesorilor care predau in shcoli discipline k desenul muzica etc. (fara sa aiba un titlu academic); persoana care avea acest titlu. 3. Persoana competenta calificata intrun anumit domeniu (de obicei muzica dans sport) care adesea instruieshte pe cineva in domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase etc.; persoana care poarta acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoana indicata prin protocol sa organizeze desfashurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). Din it. maestro.

MAÉSTRU A maeshtri stre s. m. shi f. 1. Persoana inzestrata cu multe cunoshtintze cu multa experientza sau talent shi care a atins un grad inalt de perfectziune intro anumita ramura de activitate. Am iubit cu pasiune pe maeshtrii romanului francez din veacul al XIXlea. GALACTION O. I 19. Era minunea satului un maestru in cusaturi tzaraneshti. VLAHUTZA O. A. 510. Maestru emerit al artei din R.P.R. = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebita intruna din ramurile artei; persoana care poarta acest titlu. Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care sa distins in mod deosebit intro ramura sportiva. 2. Persoana care printro bogata activitate artistica literara sau shtiintzifica creeaza o shcoala sau un curent shi formeaza elevi in specialitatea sa. Divinul cintaretz al Divinei Comedii calauzit de maestrul sau Virgil. ODOBESCU S. III 34. ♦ Termen de pretzuire shi admiratzie dat cuiva care practica iscusit de multzi ani o profesiune intelectuala (scriitor pictor avocat etc.). Pai nu shtie toata lumea k eu sint omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU O. II 113. 3. Titlu dat in trecut profesorilor care predau in shcoli discipline k desenul caligrafia muzica etc. Pronuntzat: maes. Varianta: (3) maístru a s. m. shi f.

MAÉSTRU s.m. 1. Persoana deosebit de inzestrata de talentata shi de invatzata; invatzat savant. ◊ Maestru al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intro ramura sportiva. 2. Creator al unei shcoli sau al unui curent literar ori shtiintzific. ♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 3. (In trecut) Profesor de lucru de mana de muzica de desen de gimnastica; maistru (2) [in DN]. ♦ Titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase. ◊ Maestru de ceremonii = cel insarcinat sa dirijeze dupa protocol desfashurarea unei solemnitatzi. [Pron. maes. / < it. maestro].

MAÉSTRU A I. s. m. f. 1. persoana cu calitatzi exceptzionale shi contributzii valoroase intrun anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei shcoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intro ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana de muzica desen gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box lupte haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze dupa protocol desfashurarea unei solemnitatzi. II. s. n. registru de contabilitate contzinand conturile sintetice in care se inscriu operatziile economice shi financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

MAÉSTRU ~shtri m. 1) Persoana care manifesta maiestrie (de obicei in dans muzica sport) shi care instruieshte pe altzii in domeniul respectiv. 2) Persoana cu calitatzi deosebite shi cu contributzii valoroase intrun anumit domeniu (mai ales in arte). /<it. maestro

maestru m. 1. cel ce se distinge in vr’o arta sau shtiintza; 2. cel ce instrueshte: maestru de muzica maestru de conferintze; 3. registru mare comercial (= it. maestro).

*maéstru a s. (it. maestro. V. magistru maĭestru shi meshter). Magistru mare artist orĭ savant. Profesor de arte intr’o shcoala secundara. S. n. pl. e. Com. O condica numita shi cartea mare shi care contzine conturile agentzilor manipulatorĭ de valorĭ ale corespondentzilor shi ale proprietaruluĭ negotzuluĭ.

MÁISTRU ² A s. m. shi f. v. maestru.

MÁISTRU² A s. m. shi f. v. maestru.

maéstru (persoana foarte competenta) s. m. art. maéstrul; pl. maéshtri art. maéshtrii

maéstru (persoana foarte competenta intrun domeniu titlu grad ierarhic) s. m. art. maéstrul; pl. maéshtri art. maéshtrii

maestru pl. maeshtri

maestru shtri sb. m.; (artist profesor).

cúplumaéstru s. n. (sil. plu) art. cúplulmaéstru

MAÉSTRU s. 1. (pop. shi fam.) meshter. (~ul Sadoveanu.) 2. (livr.) magistru. (El nea fost ~.) 3. v. as. 4. maistru.

MAÉSTRU s. v. cartea mare.

MAESTRU s. 1. (pop. shi fam.) meshter. (~ Sadoveanu.) 2. (livr.) magistru. (El nea fost ~.) 3. maistru meshter. (~ intro uzina.)

MAESTRU s. (CONT.) cartea mare registru de partizi.

maestru titlu (nume reverentzios) atribuit unor artishti (creatori interpretzi muzicologi pedagogi muzicali) consacrand calitatzi profesionale deosebite. Prin adaugarea unor atribute desemneaza functzii k: m. de cor; m. de balet; m. de sunet. V. capelmaestru.

TU DUCA TU SIGNORE E TU MAESTRO (it.) tu calauza stapan shi maestru al meu Dante „Infernul” II 140. Epitetele adresate de Dante lui Vergiliu. Expresia unui sentiment de veneratzie shi de incredere totala intro persoana considerata drept indrumator spiritual.

maestru maeshtri s. m. 1. avocat. 2. chelner ospatar.

MAÉSTRU¹ s. n. (Contabilitate; ieshit din uz) Cartea mare. Registrele ajutatoare... sint urmatoarele. .. mina curenta sau stratza cartea mare sau maestrul. SHTEFANESCU C. 109 cf. SHAINEANU D.U. CADE. Pl.: maestre. Din it. [libro] maestro.

MAESTRU² A s. m. shi f. 1. Persoana care a adus contributzii (deosebit de) valoroase intrun anumit domeniu de activitate fiind adesea considerata drept indrumator model shef al unei shcoli creator al unui curent etc. V. dascal magistru. Cf. LB POLIZU PONTBRIANT D. Divinul cintaretz al Divinei Comedii calauzit de maestrul sau Virgil ajunge in cercul acela din infern unde erau muncite. . . sufletele pacatoase. ODOBESCU S. III 34. Undes shirurile clare din viatzami sa le spun? Ah! organeles sfarmate shi maestrul e nebun! EMiNESCU O. I 158. Pe complexa claviatura a unei imense orge un titan maestruorganist lucreaza fara un moment de repaos un preludiu haotic fara solutziune. CARAGIALE O. III 69. Am iubit cu pasiune pe maeshtrii romanului francez din veacul al XlXlea. Poate k meshteshugul de a scrie lam invatzat in parte de la ei. GALACTiON O. 19. E o veche revarsare de lumina din peisagiile marilor maeshtri olandezi. SADOVEANU O. IX 299. Fotografiile marilor maeshtri ai timpului... cu dedicatzii elogioase catre Ceaikovski. STANCU U.R.S.S. 89. ◊ (K epitet de obicei urmat de un nume propriu) Maretz plutiva printre veacuri Maestrul dulce Eminescu. VLAHUTZA P. 55. Se lasa o umbra violeta din care se deslusheshte abia capul aplecat cu barba galbuie shi subtzire shi cu creshtetul de fildesh. .. al maestrului Ruben. CAZIMIR GR. 118. Pai nu shtie toata lumea k eu sint omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU O. II 113. Primul volum. . . e construit pe baza documentelor luate in buna masura din opera maestrului [Sadoveanu]. V. ROM. ianuarie 1958 181. ◊ Concertmaestru sau (invechit) maestru de concert = primviolonist intro orchestra. Cf. TIM. POPOVICI D. M. Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze deosebite ; persoana care poarta acest titlu. Pe pieptul a zeci shi zeci de sportivi straluceshte insigna de maestru al sportului. SCINTEIA 1952 nr. 2384. Maestru emerit al sportului = cel mai inalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performantze exceptzionale; persoana care poarta acest titlu. Maestru emerit al artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie in una dintre ramurile artei; persoana careia i sa acordat acest titlu. Printrun decret al Prezidiului Marii Adunari Natzionale a R.P.R. sa acordat.. . titlul de Maestru emerit al artei din R.P.R. SCINTEIA 1952 nr. 2305. ♦ (Familiar glumetz sau ironic) Termen folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoana care activeaza in domeniul artelor literelor sau shtiintzei. ♦ Persoana foarte priceputa care are indeminare deosebita intrun anumit domeniu. La doisprezece ani era minunea satului un maestru in cusaturi tzaraneshti VLAHUTZA O. A. 510. 2. (De obicei urmat de determinari care indica domeniul specialitatea) Nume dat in vechea organizare a shcolilor profesorilor care predau discipline (considerate auxiliare) k muzica desenul etc.; meshter (I 2). Am aratat povestea lui Fram unei tovarashe de dascalie. .. maestra de desen. I. BOTEZ B. I 145. Maestru de dexteritatzi. NOM. PROF. 72 cf. 76. ♦ Persoana competenta calificata intrun anumit domeniu (de obicei muzica dans sport) care instruieshte pe cineva in acest domeniu. Intralta sala impresionant de mare doua profesoare tinere predau cursuri de balet. Fete shi baietzi executau in ritmul muzicii de pian figurile explicate de maestre. SAHIA U.R.S.S. 129. Pierdeau un ceas shi jumatate la un prinz complicat la care luau parte guvernanta maestrul de calarie o data un maestru de dans sau de muzica shi mai totdeauna invitatzi.CALINESCU S. 66. 3. Titlu ierarhic in anumite organizatzii militare politice religioase etc.; persoana care poarta acest titlu. Philibert de Noailles marele maestru al Iohanitzilor. XENOPOL I. R. III 82. Numi pe Ferdinand mare maestru (comandant suprem) al ordinelor sfintul Iacob Alcantara shi Calatrava. OTZETZEA R. 101. (Ironic) K societate secreta slujnicaria are maeshtrii ei lojile venditele prozelitzii shi chiar cinismul ei. FILIMON O. I 371. Maestru de ceremonie (sau ceremonii ) = persoana insarcinata sa dirijeze dupa protocol desfashurarea unei solemnitatzi. 4. Maistru (1). [Actziunea] directorilor de pensionate pentru pretzul pensiunii shcolarilor lor shi a altor maeshtri pentru pretzul uceniciei. HAMANGIU C. C. 483. Muncitorul care nu era fiu de patron shi nu dispunea de capital nu mai putea ajunge maestru. OTZETEA R. 311. ◊ (Urmat de determinari care arata specialitatea) Maestru berar. NOM. PROF. 48. Maestru de siropuri dulcetzuri shi marmelade. ib. 49 cf. 8 40 52. Pl.: maeshtri shi (rar) maeshtri (MAIORESCU D. I 540) stre. Din it. maestro.