savant ~a [At: SIS (1859) 6¹/30 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr savant] 12 smf a (Persoana) care poseda cunoshtintze temeinice shi vaste intrunul sau in mai multe domenii ale cunoashterii indeosebi ale shtiintzei. 34 smf a (Persoana) care creeaza in domeniul shtiintzei Si: erudit invatzat. 5 a (D. manifestarile creatziile etc. oamenilor) Care denota multa shtiintza eruditzie. 6 a (D. manifestarile creatziile etc. oamenilor) Care denota mult rafinament multa arta pricepere iscusintza etc. 7 a (D. lucrari shtiintzifice artistice) Care este facut dupa legile shtiintzei sau ale artei contzinand date valoroase din aceste domenii. 8 a (D. organizatzii colectivitatzi adunari) Format din savantzi (1). 9 a (Pex) Inaccesibil maselor publicului larg. 10 a (D. cuvinte constructzii ale limbii) Care este imprumutat (recent) din greaca sau din latina ori care este format din elemente greceshti sau latineshti. 11 a (Pex; d. cuvinte) Care este folosit de oameni instruitzi Si: livresc. 12 a (D. cuvinte constructzii ale limbii) Care are la baza limbile shi cultura clasica grecolatinica. 13 a (D. cuvinte constructzii ale limbii) Care provine din limbile shi cultura clasica grecolatinica. 14 a (D. cuvinte constructzii ale limbii; ioc popular folcloric) Cult (5). 15 a (D. creatzii literare) Care este inspirat din cultura clasica sau culta. 16 a (D. creatzii literare) Care foloseshte forme shi procedee prozodice clasice sau culte. 17 a (D. unele limbi) Care este folosit (de specialishti) k limba de cultura.

SAVÁNT² A savantzi te s. m. shi f. Persoana cu vaste shi aprofundate cunoshtintze in una sau in mai multe ramuri ale shtiintzei creator in domeniul shtiintzei. V. erudit. Vezi dincolo la geam savantul Priveshteadinc in departari. Acolo poate senfiripa Un nou sistem de irigari. FRUNZA Z. 43. Il vizitau cei mai ilushtri savantzi ai lumii. CAMIL PETRESCU T. II 212.

SAVÁNT A adj. Cu cunoshtintze vaste shi profunde; (foarte) invatzat; erudit. ♦ Care arata multa eruditzie. // s.m. shi f. Invatzat om de shtiintza. [< fr. savant < savoir a shti].

SAVÁNT A I. adj. s. m. f. (om de shtiintza) cu cunoshtintze vaste shi profunde; erudit. II. adj. 1. care denota multa eruditzie. 2. (lingv.; despre cuvinte constructzii) imprumutat (recent) din greaca sau latina; format din elemente greceshti sau latineshti; (p. ext.) folosit de oamenii instruitzi livresc. ◊ care are la baza limbile shi cultura grecolatina; cult. ◊ (despre limbi) folosit k limba de cultura. (< fr. savant)

SAVÁNT¹ ~ta ( ~tzi ~te) m. shi f. Persoana specializata in cercetari shtiintzifice avand cunoshtintze vaste intrun anumit domeniu; invatzat. /<fr. savant

savant a. 1. care shtie multe (istorie limbi shtiintze); 2. in care e shtiintza sau eruditziune: opera savanta savante adunari EM. ║ m. cel versat in shtiintza.

* savánt a s. (fr. savant SHtiutor un vechĭ part. prezent d savoir a shti). Invatzat erudit plin de shtiintza: savantziĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Facut de un savant: opera savanta. Compus din savantzĭ: societate savanta.

exsavant ~a smf [At: IORDAN L.R.A.198 / Pl: ~ntzi ~e / E: ex + savant] Fost savant.

savántatomíst s. m. Om de shtiintza specialist in probleme atomice ◊ „[Un film] inchinat savantziloratomishti din Uniunea Sovietica.” Sc. 5 I 62 p. 3 //din savant + atomist//

savántpatriót s. m. Om de shtiintza patriot ◊ „Savantulpatriot acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea shi dezvoltarea primelor unitatzi de cercetare din domeniul fizicii in Romania.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)

savánt adj. m. s. m. pl. savántzi; adj. f. s. f. savánta pl. savánte

savánt adj. m. s. m. pl. savántzi; f. sg. savánta pl. savánte

SAVÁNT s. adj. 1. s. v. invatzat. 2. adj. v. invatzat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.

SAVANT s. adj. 1. s. carturar erudit invatzat (inv.) diac (grecism inv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.) 2. adj. citit erudit invatzat (livr.) doct (livr. rar) sapient (pop.) shtiut (inv. shi reg.) pricopsit shtiutor. (Un om ~.) 3. adj. carturaresc cult livresc. (Formatzie lexicala ~.) 4. adj. rafinat. (O ~ minuire a efectelor sonore.)

savánt (savántzi) s. m. Intzelept erudit. Fr. savant. Der. savantlic s. n. (eruditzie).

DOCTUS CUM LIBRO (lat.) savant cu cartea (in mana) Expresie ironica vizand carturarii incapabili de o gandire originala.