MAÉSTRU A maeshtri stre s. m. shi f. 1. Persoana inzestrata cu multe cunoshtintze cu multa experientza sau talent shi care a atins un grad inalt de perfectziune intro anumita ramura de activitate. Am iubit cu pasiune pe maeshtrii romanului francez din veacul al XIXlea. GALACTION O. I 19. Era minunea satului un maestru in cusaturi tzaraneshti. VLAHUTZA O. A. 510. Maestru emerit al artei din R.P.R. = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebita intruna din ramurile artei; persoana care poarta acest titlu. Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care sa distins in mod deosebit intro ramura sportiva. 2. Persoana care printro bogata activitate artistica literara sau shtiintzifica creeaza o shcoala sau un curent shi formeaza elevi in specialitatea sa. Divinul cintaretz al Divinei Comedii calauzit de maestrul sau Virgil. ODOBESCU S. III 34. ♦ Termen de pretzuire shi admiratzie dat cuiva care practica iscusit de multzi ani o profesiune intelectuala (scriitor pictor avocat etc.). Pai nu shtie toata lumea k eu sint omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU O. II 113. 3. Titlu dat in trecut profesorilor care predau in shcoli discipline k desenul caligrafia muzica etc. Pronuntzat: maes. Varianta: (3) maístru a s. m. shi f.