DÓCTOR doctori s. m. 1. Persoana care poseda studii medicale superioare shi are dreptul de a trata bolnavii; medic. De ranitzi au grija doctorii. CAMILAR N. I 62. Itzi trebuie un doctor shi o ingrijire speciala. SADOVEANU P. M. 119. Nu tzineam de loc sa sporesc cu unul numarul intelectualilor ce abuzau de gentiletzea doctorului Nicu. M. I. CARAGIALE C. 131. Am dat femeii... un bilet pentru doctorul din tirg. IBRAILEANU A. 179. ◊ (Glumetz) Cind ai sajungi doctorul [mashinilor]... ai sa shtii sa umbli cu orice fel de mashini. PAS Z. I 307. 2. (De obicei urmat de determinari aratind felul studiilor) Cel mai inalt titlu academic acordat de catre o institutzie de invatzamint superior. Doctor in filozofie. Doctor in chimie. ▭ Ai putea mai la urma sa lashi prea bine pe domnul doctor sa plece singur in escursiunile sale shtiintzifice. HOGASH M. N. 101. ◊ (Familiar) Persoana priceputa iscusita specialista intro lucrare intrun domeniu de activitate. E doctor in meseria lui. Varianta: (1 popular) dóftor (STANCU D. 177 CAMIL PETRESCU T. II 135 CREANGA A. 15) s. m.