VRAJITÓR OÁRE vrajitori oare s. m. shi f. (In basme shi in superstitzii) Persoana care face vraji care se ocupa cu vrajitoria. Te urmara pashii mei Prin paduri de vrajitoare prin palatele cu zmei. EFTIMIU I. 105. K un vrajitor tot cel incunjura era rodul propriei lui energii. ANGHEL PR. 58. Batrina Canidie vestita vrajitoare Ia spus k sa se ude in shepte noptzi pe trup Cu singe de napirca. ALECSANDRI T. II 201. ◊ (Adjectival) Mia parut foarte rau k nam putut afla cea facut Irina baba vrajitoare la groapa Iepii. SADOVEANU O. VIII 197. Cite muieri vrajitoare SHi babe descintatoare Toate vie sami descinte. POP.