VARCOLÁC varcolaci s. m. I. 1. (In mitologia populara romaneasca) Fiintza fabuloasa fara reprezentare concreta care mananca Luna shi Soarele (provocand fazele Lunii eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peshtishor artificial de metal folosit k nada la pescuitul cu unditza. [Var.: varcoláci varcolág vargolág varcolíc s. m.] Din bg. varkolak.

varcolac sm [At: MOXA 369/18 / V: (reg) ~aci ~rgo~ vor~ (ivr) ~lici vir~ vricolatz / Pl: ~aci / E: bg върколак cf pricolici tricolici] 1 (Mtp) Fiintza fabuloasa despre care se crede k mananca luna shi soarele (provocand fazele lunii shi eclipsele). 2 (Mtp) Intruchipare intrun varcolac (1) a unui om care a murit nebotezat sau a unui animal Vz moroi pricolici strigoi. 3 (Trs) Broderie realizata cu mashina de cusut. 4 Peshtishor artificial de metal intrebuintzat k nada la pescuitul cu unditza Si: naluca. 5 (Reg) Vant puternic cu vartejuri Si: volbura (1).

VARCOLÁC varcolaci s. m. I. 1. (In superstitzii) Fiintza fabuloasa fara reprezentare concreta care mananca Luna shi Soarele (provocand fazele Lunii eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peshtishor artificial de metal intrebuintzat k nada la pescuitul cu unditza. [Var.: varcoláci varcolág vargolág varcolíc s. m.] Din bg. varkolak.

VARCOLÁC ~ci m. 1) (in superstitzii) Fiintza fantastica care se crede k ar manca Luna sau Soarele (in timpul eclipselor). 2) Peshtishor de metal folosit drept nada la pescuitul cu unditza. /<bulg. varcolac

varcolac m. pl. 1. oamenilupi cari dupa credintza poporului inghit soarele shi luna in timpul eclipselor: varcolacul se latzeshte sus pe luna k un nor AL. varcolacii serei ce chiar din luna pishca BOL.; 2. strigoi facutzi din copii cari au murit nebotezatzi. [Bulg. VRŬKOLAK vampir (din slav. VRŬKODLAKŬ lit. lup paros); eclipsele de luna poporul le considera k opera varcolacilor sau a monshtrilor umani sub forma animala].

vircolac s.m. I (in credintzele pop.) 1 Fiintza fabuloasa fara reprezentare concreta care maninca luna shi soarele (provocind fazele lunii eclipse etc.). Era... cu fatza rotunda slinoasa shi patata k o luna mincata de vircolaci (VOIC.). 2 Strigoi. II Peshtishor artificial de metal intrebuintzat k nada la pescuitul cu unditza. • pl. ci. shi (reg.) vircolaci vircolag virgolag vircolic s.m. /<bg. върколак.

vircolaci s.m. v. vircolac.

vircolag s.m. v. vircolac.

vircolíc s.m. v. vircolac.

virgolag s.m. v. vircolac.

VIRCOLÁC vircolaci s. m. I. 1. (In superstitzii) Fiintza provenita dintrun copil care a murit nebotezat shi care maninca luna sau soarele producind eclipse. Vede luna Cum o minca vircolacii. BENIUC V. 53. Intro zi vircolacii au mincat... o jumatate din soare. C. PETRESCU R. DR. 152. Iara luna toata noaptea o maninca vircolacul. EFTIMIU I. 72. Ridea de cei ce cred in «iele» in «stafii» in «vircolaci» in «pricolici» in «vrajitoare» sau in alte nimicuri nascocite de cine shtie ce mintzi slabe. BASSARABESCU S. N. 120. 2. Strigoi. II. Peshtishor artificial de metal intrebuintzat k nada la pescuitul cu unditza; naluca. Variante: vircoláci (ALECSANDRI P. A. 39) vircolíc (ALECSANDRI T. 616) vircolág (PAMFILE CER. 89) virgolág (LESNEA I. 50) s. m.

VIRCOLÁCI s. m. v. vircolac.

VIRCOLÁG s. m. v. vircolac.

VIRCOLÍC s. m. v. vircolac.

VIRGOLÁG s. m. v. vircolac.

vircolác m. (bg. vŭrkolak d. vsl. vlŭkodlakŭ care vine d. vlŭkŭ lup). Monstru fabulos (strigoĭ pricolicĭ sh. a.) care maninca soarele shi pricinuĭeshte eclipsa. SHi virg shi acĭ.

varcolác s. m. pl. varcoláci

varcolác s. m. pl. varcoláci

VARCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.

VARCOLÁC s. v. stafie strigoi.

VIRCOLAC s. (MITOL. POP.) pricolici.

vircolac s. v. STAFIE. STRIGOI.

vircolác (ci) s. m. 1. Duh rau caruia i se atribuie mai ales ocultatzia Lunii shi a Soarelui in timpul eclipselor. 2. Peshtishor artificial pentru unditza. Mr. varculac varcolac megl. varculac. Sl. vlŭkodlakŭ de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 448; Conev 106; Schneeweiss REB II 181) cf. bg. vrakolak sb. vokodlak alb. vurvolak ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer Neugr. St. II 20) fr. brucolaque (Gaster ZRPh. IV 385; REW 9461). Pentru semnificatzia sa mitologica cf. fr. loupgarou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin shi toponimele Vilcea regiune care in sec. XII era teritoriul unui Farcash (< mag. fárkás „lup”) shi Vilcov traducerea gr. Λυϰόστομον.

varcolác varcolaci s.m. (mit.) Fiintza fabuloasa malefica careia i se atribuie ocultatzia Lunii shi a Soarelui (provocand fazele Lunii shi eclipsele). Se crede k omul nascut dintro relatzie incestuoasa are capacitatea de a se metamorfoza in caine: „Varcolacu nu shtiu de unde apare el k apare sub forma de caine. SHi ziceau batranii k atunci cand torc femeile canepa martzi sara pe firul acela se suie varcolacu shi mananca luna” (Biltziu 1999: 319; Barsana); „De teo diochet barbat curat / Necurat / Cu ochi de varcolac / Picei paru k fuioru” (Biltziu 1990: 283; Lapush). ♦ „Umbla destul de repede k shi cainele manifestanduse in aparitzii nocturne. El rupe hainele celui intalnit uneori fara sal atinga. De regula umbla noua hotare iar cand revine se asheaza pe vranitza shi bate k shi cainele (…). Daca este lovit fuge shi revine. Daca este ucis se preface in om” (Biltziu 1999: 46). Potrivit lui Eliade (1970: 26) legendele shi credintzele populare privind varcolacii se explica printrun proces de folclorizare adica prin proiectarea in lumea imaginara a ritualurilor concrete fie shamanice fie de initziere razboinica. Dupa Herodot (IV 105) neurii se transformau in lupi in fiecare an. Aceasta periodicitate ridica posibile ceremonii anuale in timpul carora se imbracau piei shi se purtau mashti de lup. Anumite cazuri de transformare a individului in carnasier se pot explica prin supravietzuirea initzierilor spontane; este vorba de un fenomen retardar un fel de redescoperire spontana a scenariilor rituale perimate sau complet transformate. Din bg. varkolak „vampir” (Scriban SHaineanu DEX MDA); din sl. vlǔjudlakǔ de la vlǔkǔ „lup” (Scriban SHaineanu; Miklosich Cihac Conev cf. DER).

varcolác i s.m. (mit.) Fiintza fabuloasa malefica careia i se atribuie ocultatzia Lunii shi a Soarelui (provocand fazele Lunii shi eclipsele). Se crede k omul nascut dintro relatzie incestuoasa are capacitatea de a se metamorfoza in caine: „Varcolacu nu shtiu de unde apare el k apare sub forma de caine. SHi ziceau batranii k atunci cand torc femeile canepa martzi sara pe firul acela se suie varcolacu shi mananca luna” (Biltziu 1999: 319; Barsana); „De teo diochet barbat curat / Necurat / Cu ochi de varcolac / Picei paru k fuioru” (Biltziu 1990: 283; Lapush). Din sl. vlǔjudlakǔ de la vlǔkǔ „lup” (Miklosich Cihac cf. DER). Din bg. varkolak (DEX) cf. alb. vurkolak.