VIRCOLÁC vircolaci s. m. I. 1. (In superstitzii) Fiintza provenita dintrun copil care a murit nebotezat shi care maninca luna sau soarele producind eclipse. Vede luna Cum o minca vircolacii. BENIUC V. 53. Intro zi vircolacii au mincat... o jumatate din soare. C. PETRESCU R. DR. 152. Iara luna toata noaptea o maninca vircolacul. EFTIMIU I. 72. Ridea de cei ce cred in «iele» in «stafii» in «vircolaci» in «pricolici» in «vrajitoare» sau in alte nimicuri nascocite de cine shtie ce mintzi slabe. BASSARABESCU S. N. 120. 2. Strigoi. II. Peshtishor artificial de metal intrebuintzat k nada la pescuitul cu unditza; naluca. Variante: vircoláci (ALECSANDRI P. A. 39) vircolíc (ALECSANDRI T. 616) vircolág (PAMFILE CER. 89) virgolág (LESNEA I. 50) s. m.