vircolác (ci) s. m. 1. Duh rau caruia i se atribuie mai ales ocultatzia Lunii shi a Soarelui in timpul eclipselor. 2. Peshtishor artificial pentru unditza. Mr. varculac varcolac megl. varculac. Sl. vlŭkodlakŭ de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 448; Conev 106; Schneeweiss REB II 181) cf. bg. vrakolak sb. vokodlak alb. vurvolak ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer Neugr. St. II 20) fr. brucolaque (Gaster ZRPh. IV 385; REW 9461). Pentru semnificatzia sa mitologica cf. fr. loupgarou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin shi toponimele Vilcea regiune care in sec. XII era teritoriul unui Farcash (< mag. fárkás „lup”) shi Vilcov traducerea gr. Λυϰόστομον.