varcolác varcolaci s.m. (mit.) Fiintza fabuloasa malefica careia i se atribuie ocultatzia Lunii shi a Soarelui (provocand fazele Lunii shi eclipsele). Se crede k omul nascut dintro relatzie incestuoasa are capacitatea de a se metamorfoza in caine: „Varcolacu nu shtiu de unde apare el k apare sub forma de caine. SHi ziceau batranii k atunci cand torc femeile canepa martzi sara pe firul acela se suie varcolacu shi mananca luna” (Biltziu 1999: 319; Barsana); „De teo diochet barbat curat / Necurat / Cu ochi de varcolac / Picei paru k fuioru” (Biltziu 1990: 283; Lapush). ♦ „Umbla destul de repede k shi cainele manifestanduse in aparitzii nocturne. El rupe hainele celui intalnit uneori fara sal atinga. De regula umbla noua hotare iar cand revine se asheaza pe vranitza shi bate k shi cainele (…). Daca este lovit fuge shi revine. Daca este ucis se preface in om” (Biltziu 1999: 46). Potrivit lui Eliade (1970: 26) legendele shi credintzele populare privind varcolacii se explica printrun proces de folclorizare adica prin proiectarea in lumea imaginara a ritualurilor concrete fie shamanice fie de initziere razboinica. Dupa Herodot (IV 105) neurii se transformau in lupi in fiecare an. Aceasta periodicitate ridica posibile ceremonii anuale in timpul carora se imbracau piei shi se purtau mashti de lup. Anumite cazuri de transformare a individului in carnasier se pot explica prin supravietzuirea initzierilor spontane; este vorba de un fenomen retardar un fel de redescoperire spontana a scenariilor rituale perimate sau complet transformate. Din bg. varkolak „vampir” (Scriban SHaineanu DEX MDA); din sl. vlǔjudlakǔ de la vlǔkǔ „lup” (Scriban SHaineanu; Miklosich Cihac Conev cf. DER).