STRIGÓI OÁIE strigoi oaie s. m. shi f. (Rar la f.) (in credintzele populare) Sufletul unui om (mort sau viu) despre care se crede k se transforma in timpul noptzii intrun animal sau intro aparitzie fantomatica provocand neajunsuri celor care i intalneshte; p. ext. om nascut intro zodie nefavorabila despre care se crede k se afla in legatura cu diavolul shi se ocupa cu vraji shi cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. Striga + suf. oi.

strigoi¹ vr [At: ALR II 4 234/833 / Pzi: ? / E: strigoi²] (Reg) A se preface in strigoi² (1).

strigoi² ~oaie [At: LEX. MARS. 222 / V: (ivp) ~ragoi^[1] (reg) stereg~ steri~ stir~ sm ~regoaie^[2] sf ~rug~ smf shtir~ sm / Pl: ~ ~ / E: striga + oi] 1 smf (In superstitzii; rar la f.) Materializare a sufletului unui om despre care se crede k a murit neiertat de pacate k a fost vrajit k i sau zidit dimensiunile umbrei in temelia unei cladiri etc. shi k ar aparea mai ales in timpul noptzii aratanduse prin locuri shi cladiri pustii Si: aparitzie (4) aratare (27) duh¹ (14) fantasma (1) fantoma (1) naluca spectru spirit stafie (1) vedenie (ivp) nazaritura (pop) iazma (irg) nalucitura (inv) vedere zare (reg) aratanie moromet mortaciune nahoada necuratzenie pater² vidma Vz moroi² pricolici striga strigoaica¹ shishcoi² varcolac. 2 smf (Trs) Duh rau la vite Si: (reg) striga (9) strigoaica¹ (2). 3 smf (Ivp; in superstitzii; mai ales la f.) Om despre care se crede k are coada k este in legatura cu diavolul shi k se ocupa cu vraji shi cu farmece pricinuind mari neajunsuri celor din jur Vz striga strigoaica¹ vrajitoare. 4 smf (Trs) Ursitoare. 5 smf (Ivr) Zeitate. 6 smf Epitet dat unui om rau ursuz (mai ales unui batran cu apucaturi demodate). 7 sf (Reg; if stregoaie) Nasture folosit in jocul de copii „dea pietricica”. 8 smf (Ent; reg) Striga (2) (Acherontia atropos). 9 smf (Ent; Ban; Trs) Ochiulpaunului (Saturnia pyri). 10 sf (Bot; reg) Spanz¹ (Heleborus niger). corectata

STRIGÓI OÁIE strigoi oaie s. m. shi f. (In superstitzii) Sufletul unui om (mort sau viu) care sar transforma in timpul noptzii intrun animal sau intro aparitzie fantomatica pricinuind neajunsuri celor care i intalneshte; p. ext. om nascut intro zodie nefavorabila care sar afla in legatura cu diavolul shi sar ocupa cu vraji shi cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. Striga + suf. oi.

STRIGÓI OÁIE strigoi oaie s. m. shi f. (In superstitzii) Om nascut sub zodii rele care este in legatura cu diavolul shi se ocupa cu vraji shi cu farmece; sufletul unui mort care ishi paraseshte noaptea mormintul (uneori schimbat in animal) shi se intoarce intre cei vii pentru ai chinui shi a le pricinui tot felul de neajunsuri. V. pricolici stafie. Astanoapte in livada un strigoi mi saratat. EFTIMIU I. 74. Dadaca chemata sa ne creasca Zadarnic cu strigoii ar vrea sa nengrozeasca. MACEDONSKI O. I 43. Altzii ziceau k e strigoaie shishi omoara ea copiii ori i maninca. RETEGANUL P. V 20. [Incepura a vorbi] despre strigoi shi cite alte nazdravanii infioratoare. CREANGA P. 14. ◊ Fig. Mitrea ofta shishi pleca fruntea. Avea in el strigoiul amintirii. SADOVEANU M. C. 118. ♦ Epitet dat unui om rau ursuz (in special unui batrin cu apucaturi demodate). Strigoi adeseami zic tot ei Batrin in ultimul resort. MACEDONSKI O. I 184. Unia in aprinderea lor numeau pe cei batrini: «rugini invechite ishlicari strigoi» shi cite li mai venea in minte. CREANGA A. 153. Lasa lasa Chiritzoaie Baba cloantza ra strigoaie Ii patzi tu vai de tine Multe shotii de la mine! ALECSANDRI T. I 191.

STRIGÓI ~ m. 1) (in superstitzii) Sufletul unui mort despre care se crede k ar ieshi noaptea din mormant pentru a pricinui rele celor vii; moroi. * A umbla k un ~ a umbla noaptea tarziu fara nici un scop. A trai k un ~ a trai izolat. 2) rar depr. Om rau shi inchis in sine. /striga + suf. ~oi

strigóĭ m. pl. tot asha (d. striga k it. stregone vrajitor d. strega vrajitoare de unde shi nsl. štregon strigoĭ. V. striga 1). Dupa credintza poporuluĭ om mort prefacut in vedenie care vine shi turbura pe ceĭ viĭ shi chear le suge singele. Epitet cu care demagogiĭ i gratifica pe „boĭeri” fiindca reprezenta o lume disparuta shi chear... „sug singele poporului”!!! V. moroĭ stahie vampir.

steregoi ~oaie smf vz strigoi²

sterigoi ~oaie smf vz strigoi²

stragoi ~oaie smf vz strigoi²

strugoi ~oaie smf vz strigoi²

strigoiu m. 1. om mort ce se crede k iese din mormant in noaptea spre sfantu Andreiu shi cu cosciugul pe cap merge de cerceteaza pe ai sai apoi stranganduse cu altzii pe la raspantii trag hora lor macabra: strigoii au o coada mica pe dinapoi shi se pot preface in diferite animale (lupi caini etc.): vin strigoii s’aduna parasind a lor sicrii Al.; 2. fig. porecla vechilor boieri retrograd: ne chem pe noi ruginitzi strigoi AL.; 3. Bot. praful strigoilor. V. praf [V. striga: lit. vrajitor (care poate lua forme diferite)].

strigói s. m. pl. strigói art. strigói

strigói s. m. pl. strigói art. strigói

strigoi

strigoiu goi; strigoaica ce.

STRIGÓI s. 1. (MITOL. POP.) stafie (pop.) moroi pricolici varcolac (Transilv.) shishcoi. 2. v. fantoma.

STRIGOI s. 1. stafie (pop.) moroi pricolici vircolac (Transilv.) shishcoi. 2. aparitzie aratare duh fantasma fantoma naluca nalucire nazarire spectru spirit stafie umbra vedenie viziune (inv. shi pop.) nalucitura nazaritura (pop.) iazma moroi (reg.) aratanie necuratzenie pater (Ban.) nahoada (Mold. shi Bucov.) vidma (inv.) vedere zare.

stragói s.m. (mit.) Duh rau; aparitzie fantomatica: „SHi moroii / SHi stragoii / SHi d’eot’itorii” (Papahagi 1925: 283). Din striga + suf. oi (SHaineanu Scriban DEX MDA).

stragói s.m. (mit.) Duh rau; aparitzie fantomatica: „SHi moroii / SHi stragoii / SHi d’eot’itorii” (Papahagi 1925: 283). Din striga + oi.