varcolác i s.m. (mit.) Fiintza fabuloasa malefica careia i se atribuie ocultatzia Lunii shi a Soarelui (provocand fazele Lunii shi eclipsele). Se crede k omul nascut dintro relatzie incestuoasa are capacitatea de a se metamorfoza in caine: „Varcolacu nu shtiu de unde apare el k apare sub forma de caine. SHi ziceau batranii k atunci cand torc femeile canepa martzi sara pe firul acela se suie varcolacu shi mananca luna” (Biltziu 1999: 319; Barsana); „De teo diochet barbat curat / Necurat / Cu ochi de varcolac / Picei paru k fuioru” (Biltziu 1990: 283; Lapush). Din sl. vlǔjudlakǔ de la vlǔkǔ „lup” (Miklosich Cihac cf. DER). Din bg. varkolak (DEX) cf. alb. vurkolak.