VÁJNIC A vajnici ce adj. 1. Energic viguros puternic; aprig darz; grozav cumplit. 2. Important grav serios; (rar despre oameni) de seama; marcant ilustru. Din rus. vajnii ucr. vajnyi.

vajnic¹ ~a [At: DACIA LIT. 34/19 / Pl: ~ici ~ice (inv) ~ici sf / E: rs важный] 1 a (Inv; d. activitatzi evenimente etc.) Important. 2 a (Inv; d. activitatzi evenimente etc.) Grav (1). 3 a (D. oameni sau d. manifestarile lor) Necrutzator. 4 a (D. oameni sau d. manifestarile lor) Neinduplecat. 5 a(D. oameni sau d. manifestarile lor) Teribil. 6 a (D. oameni sau d. manifestarile lor) Viguros (1). 7 a (Rar; d. oameni) Ilustru.

vajnic² ~a [At: PRAV. 84 / Pl: ~ici ~ice / E: vaji + nic] (Jur; ivr) 1 sm Persoana care a comis un omor cu premeditare. 2 a (Is) Moarte (sau ucidere) ~a Omor facut cu premeditare.

vajnic a adj. 1 Care este energic viguros puternic; aprig dirz. 2 (despre oameni sau despre actziunile lor) Care este necrutzator neinduplecat; grozav cumplit. Lupta vajnica cu puhoaiele. 3 Important grav serios. 4 (despre oameni; adesea iron.) De seama; marcant ilustru. Un politician vajnic. • pl. ci ce. /rus. важный.

VÁJNIC A vajnici ce adj. 1. Energic viguros puternic; aprig darz; grozav cumplit. 2. Important grav serios; (rar despre oameni) de seama; marcant ilustru. Din rus. vajnai ucr. vajnyi.

VÁJNIC A vajnici e adj. 1. Energic viguros puternic. Oamenii... se trudeau in sfortzari vajnice spre a stoarce roadele pamintului. REBREANU I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copita. BENIUC V. 72. Se framinta asha de vajnic de dorul copiilor. SHEZ. II 50. ♦ Aprig invershunat dirz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuitzilor. GALACTION O. I 229. ♦ Grozav strashnic cumplit teribil. Sanda aratase pumnul shi mormaise nishte amenintzari vajnice. CARAGIALE S. 11. Care savant... are sa descopere odata microbul shi leacul la cea mai vajnica boala ce bintuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Invechit) Important grav serios. Tushi ofta dupa obiceiul lui cind avea ceva vajnic de spus. GANE N. II 210. Ce credetzi dumneavoastra cai de facut intrun caz atit de vajnic? ALECSANDRI T. 1390. Sintem in minutul vajnic unde trebuie sa facem chipul trecutului. RUSSO S. 16. ◊ Insemnat de seama marcant ilustru. Ia adus pe cei mai vajnici intzaleptzi k sal invetze. SHEZ. I 97.

vajnic a. 1. strashnic: calduri vajnice; 2. fig. important: nishte trebi vajnice a ocarmuirii AL. [Rus. VAJNĬI de greutate insemnat].

vájnic a adj. (rus. vážnyĭ greŭ important insemnat d. vága balantza d. vgerm. waga ngerm. wage; vážnĕa balantza publica vážnik cintaritor oficial pazarnic vážnostĭ gravitate importantza). Strashnic violent impetuos: hotz vajnic ploaĭe vajnica afacerĭ vajnice.

vájnic adj. m. pl. vájnici; f. vájnica pl. vájnice

vájnic adj. m. pl. vájnici; f. sg. vájnica pl. vájnice

vajnic

vajnic.

VÁJNIC adj. 1. v. energic. 2. v. invershunat.

VÁJNIC adj. v. important insemnat.

VAJNIC adj. 1. energic impetuos puternic tare viguros. (Om ~.) 2. aprig aspru crincen crud crunt cumplit incrincenat indirjit invershunat neimpacat nepotolit singeros violent (inv.) crincenit tare (fig.) incleshtat. (O lupta ~.)

vajnic adj. v. IMPORTANT. INSEMNAT.