VÁJNIC A vajnici e adj. 1. Energic viguros puternic. Oamenii... se trudeau in sfortzari vajnice spre a stoarce roadele pamintului. REBREANU I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copita. BENIUC V. 72. Se framinta asha de vajnic de dorul copiilor. SHEZ. II 50. ♦ Aprig invershunat dirz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuitzilor. GALACTION O. I 229. ♦ Grozav strashnic cumplit teribil. Sanda aratase pumnul shi mormaise nishte amenintzari vajnice. CARAGIALE S. 11. Care savant... are sa descopere odata microbul shi leacul la cea mai vajnica boala ce bintuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Invechit) Important grav serios. Tushi ofta dupa obiceiul lui cind avea ceva vajnic de spus. GANE N. II 210. Ce credetzi dumneavoastra cai de facut intrun caz atit de vajnic? ALECSANDRI T. 1390. Sintem in minutul vajnic unde trebuie sa facem chipul trecutului. RUSSO S. 16. ◊ Insemnat de seama marcant ilustru. Ia adus pe cei mai vajnici intzaleptzi k sal invetze. SHEZ. I 97.