VAJAÍ pers. 3 vajaie vb. IV. Intranz. (Despre vant ape curgatoare corpuri care strabat spatziul etc.) A produce un zgomot (shuierator) caracteristic. ♦ (Despre sange) A pulsa cu violentza. ◊ Expr. Ai vajai cuiva capul (sau urechile tamplele p. ext. creierul auzul) = a) a avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al sangelui la cap; b) a fi zapacit naucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bazai a zumzai. [Var.: (reg.) vajií vb. IV] Vaj + suf. ai.

vajai [At: N. COSTIN LET. II 61/19 / V: ~jai ~jii (inv) vashii vazai vijii (reg) vajai vajai ~jei ~ji vajii vijoi ~jui vazai vogi vojai vojai vojeti voji vojoi vojoti vojui vujoi / Pzi: vajai ~esc 3 vajaie ~eshte / E: vaj¹] 1 vi (D. vant cursuri rapide de apa shuvoaie sau d. paduri arbori mishcatzi de vant etc.) A produce un zgomot shuierator (shi puternic) caracteristic. 2 vi (Ie) Ai ~ cuiva capul (sau urechile tamplele pex creierul auzul) ori a ~ in ureche A avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant din cauza afluxului marit al sangelui la cap Si: a tziui. 3 vi (Iae) A fi zapacit. 4 vi (Ie) Ai ~ (cuiva ceva) prin cap Ai trece (ceva) prin minte. 5 vi (D. corpuri obiecte etc. care se deplaseaza zboara se invartesc etc. cu viteza) A produce un zgomot strident scurt shi intens. 6 vi (D. haine) A fashai. 7 vi (D. sange) A pulsa cu violentza in artere (dand impresia unui zgomot). 8 vt (Reg; c. i. rufe) A clati (17). 9 vi (D. zgomote glasuri etc.) A se auzi tare Si: a rasuna. 10 vtf (Ie) A ~ daraua A marca ritmul cu daireaua (2). 11 vi (Pex; d. spatziul locul in care se petrec diverse zgomote) A fi strabatut de sunete puternice prelungi shi vibrante Si: a rasuna a vui (14). 12 vi (Ivp; d. insecte) A bazai (1). 13 vi (Reg) A murmura. 14 vi (D. foc sau d. lemnele din foc) A dudui (6). 15 vi (Pex d. oameni) A se deplasa cu repeziciune (in numar mare). 16 vr (Fam) A se plimba. 17 vr (Fam) A se deplasa in graba prin mai multe locuri.

VAJAÍ pers. 3 vajaie vb. IV. Intranz. (Despre vant ape curgatoare corpuri care strabat spatziul etc.) A produce un zgomot (shuierator) caracteristic. ♦ (Despre sange) A pulsa cu violentza. ◊ Expr. Ai vajai cuiva capul (sau urechile tamplele p. ext. creierul auzul) = a) a avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al sangelui la cap; b) a fi zapacit naucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bazai a zumzai. [Var.: (reg.) vajií vb. IV.] Vaj + suf. ai.

A VAJAÍ pers. 3 vajaie intranz. 1) (despre vant apa obiecte in zbor etc.) A produce un zgomot shuierator shi continuu; a urla; a vui. 2) (despre sange) A pulsa cu putere. ◊ Ai vajai cuiva capul (sau urechile) a avea senzatzia unui zgomot shuierator shi continuu (din cauza bolii oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic producand un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung shi vibrant; a bazai. /Onomat.

vajai v vz vajai

vajii v vz vajai

vijii vb. IV. v. vijii.

vijii vb. IV. 1 intr. (despre vint cursuri rapide de apa shuvoaie etc.) A produce un zgomot shuierator (shi puternic) caracteristic. Ploaia vijiia batind in ferestrele casei (EMIN.). ◊ Expr. Ai vijii cuiva capul (sau urechile timplele ext. creierul auzul) = a) a avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al singelui la cap; b) a fi zapacit naucit. A trebuit sa ashtept putzin pina sa ma poata asculta caci dupa privire simtzeam k i vijiie urechile (K. PETR.). ♦ (despre singe) A pulsa cu violentza; a zvicni. 2 intr. (despre corpuri obiecte etc. care se deplaseaza zboara etc. cu viteza) A produce un zgomot strident scurt shi intens. Sageata vijiie shi se pierde in desishul ierbei care se clatina incet din virf (CAR.). 3 intr. (despre zgomote glasuri etc.) A suna a se auzi tare; a rasuna. ♦ (despre albine) A bizii a zumzai. 4 intr. (despre foc sau despre lemnele din foc) A dudui; a tziui. 5 refl. (fam.; despre oameni) A merge a se deplasa cu repeziciune (in numar mare). Toata ziua sa vijiit prin orash. • prez.ind. vijii iesc pers. 3 vijiie ieshte. shi (reg.) vijii vb. IV. /vij + i.

VIJAÍ vb. IV v. vijii.

VIJIÍ vb. IV v. vijii.

VIJIÍ pers. 3 vijiie shi vijiieshte vb. IV. Intranz. (SHi in forma vijii) 1. (Despre vint apa proiectile sau alte corpuri in mishcare) A produce un zgomot shuierator prelung caracteristic (cauzat de aerul pus in mishcare cu fortza). Trece vijiind pe linga mine trenul de douasprezece noaptea. STANCU D. 320. Boamba neagra shcobora cu iutzeala shi venea drept spre tunuri vijiind. SADOVEANU O. VI 23. Sub plopii rari apele suna SHi plopii rari vijiien vint. COSHBUC P. I 64. Dunarea incepe sa vijiie minioasa e un zbucium shi un clocot de valuri dintrun mal in altul. VLAHUTZA O. A. II 115. Vin sagetzi de pretutindeni Vijiind k vijelia shi k plesnetul de ploaie. EMINESCU O. I 148. ◊ (Incluzind shi ideea de mishcare) Ventilatorul vijiind nu prididea sa absoarba fumul compact in spirale. C. PETRESCU C. V. 307. FatFrumos vijiia prin aer asha de iute incit i se parea k nu fuge ci cade din inaltul ceriului intrun adinc nevazut. EMINESCU N. 23. Paloshun vint vijiia Deun zid mare se lovea SHin derept se intorcea. ALECSANDRI P. P. 154. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «din» shi aratind instrumentul actziunii) Pe aripa vijeliei trecu croncanind aspru vijiind din aripi shi intunecind lumina ushii un stol de corbi. SADOVEANU O. VIII 176. ♦ (Despre singe) A zvicni cu violentza in artere (dind impresia unui zgomot). Simtzi cai vijiie singele in urechi shi avu nevoie deo rara stapinire de nervi k sa poata spune... VLAHUTZA O. A. III 41. ◊ Expr. Ai vijii cuiva capul (sau urechile timplele p. ext. creierul auzul) se spune cind cineva are o falsa senzatzie auditiva de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al singelui in cazuri de boala sau de enervare. (Cu precizarea cauzei exterioare care provoaca senzatzia) Imi vijiie creierul de ciocanituri. CARAGIALE O. VII 160. (Rar) Ai vijii cuiva ceva prin cap = ai trece cuiva o idee rapida prin minte. Imi vijiie fel defel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI T. 206. Nea vijiit prin cap banuiala. I. IONESCU P. 535. 2. (Despre foc sau lucruri care ard) A tziui a dudui. Focul vijiie shi huieshte. SHEZ. I 19. Un lemn din foc vijiie. ib. nr 149. 3. (Despre albine shi alte insecte) A bizii a zumzai. (Atestat in forma vijai) Nu vedeai tu crangi nu frunza ci numai flori mindre k rujile cele de rusalii cari miroseau shi numai vijaiau albinele in ele. RETEGANUL P. IV 69. Variante: vijii vijaí vb. IV

vajaì v. 1. a urla vorbind de vant: vajaind k vijelia EM.; 2. a shuiera: mii de bombe vajaiau AL.; 3. Banat a bazai (de albine). [V. vaj!].

víjiĭ a í v. intr. (d. vij. V. fishiĭ). fac vij: vijiĭa vintu pintre ramurĭ pintre fringhiile corabiiĭ vijiĭaŭ gloantzele shi boambele. Curg in abundantza (Munt.): curge vijiind. Atzĭ vijii urechile a auzi huĭete fara cauza externa cum se intimpla la vreo boala.

vajaí (a ~) vb. ind. prez. 3 vajaie imperf. 3 sg. vajaiá; conj. prez. 3 sa vajaie

vajaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. vajaie imperf. 3 sg. vajaiá; ger. vajaínd; part. vajaít

vijii (ind. prez. 3 sg. shi pl. vijiie)

vajaiu jae 3 jaiam 1 imp.

VAJAÍ vb. 1. v. shuiera. 2. v. piui.

VAJAÍ vb. v. bazai dudui vui zbarnai zazai zumzai.

VIJII vb. 1. a fluiera a shuiera a vui (rar) a zbirnii (Transilv.) a shovai. (Vintul ~ prin hornuri.) 2. a piui a shuiera a tziui (reg.) a tzistui. (Glontzul ia ~ pe la ureche.)

vijii vb. v. BIZII. DUDUI. VUI. ZBIRNII. ZIZII. ZUMZAI.