DUDUÍ dúdui vb. IV. 1. Intranz. (Despre pamant cladiri ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui a se cutremura a bubui (din cauza unor lovituri explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare mashini etc.; p. ext. despre ateliere fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde puternic shi cu zgomot. 3. Tranz. (Inv. shi reg.) A imboldi a indemna (la mers); a alunga a goni. Formatzie onomatopeica.

dudui [At: ANON. CAR. / V: ~dai / Pzi: dudui / E: fo] 1 vi (D. pamant cladiri ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri explozii etc. repetate. 23 vi (Reg; ie) A veni (sau a umbla) ~ind A veni (sau a umbla) infuriat. 4 vi (Iae) A fi in toane rele. 5 vi (D. motoare mashini etc.; pex d. ateliere fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (D. foc) A arde puternic shi cu zgomot. 7 vi (D. surse de zgomote shi fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A rasuna. 9 vt (Irg) A imboldi. 10 vt A alunga. 11 vt (Reg) A lua repede pe cineva. 12 vt A speria.

DUDUÍ dúdui vb. IV. 1. Intranz. (Despre pamant cladiri ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui a se cutremura a bubui (din cauza unor lovituri explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare mashini etc.; p. ext. despre ateliere fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu shi cu zgomot. 3. Tranz. (Inv. shi reg.) A imboldi a indemna (la mers); a alunga a goni. Formatzie onomatopeica.

DUDUÍ dúdui vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc) A arde (in soba) cu zgomot. Cind suna vintul tziuind in cercevele shi focul duduia in soba inalta. SADOVEANU N. P. 209. In bucatarie unde duduia focul erau parintzii ei amindoi. REBREANU R. II 114. In soba focul prinse a dudui vesel. DUNAREANU CH. 111. ♦ (Despre pamint cladiri ferestre etc.) A se cutremura a se zgudui a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pamintul? Vin tractoarele. CAMILAR TEM. 49. Joaca totzi cu voie buna Duduie sub ei pamintul! IOSIF V. 49. Venea nene ursul de duduia padurea. ISPIRESCU L. 329. Incepe a toca in stative de pirie paretzii casei shi duduie fereshtile. CREANGA A. 38. ♦ (Despre motoare sau mashini in functziune p. ext. despre ateliere fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai invirti manivela shi motorul porni duduind. MIHALE O. 189. Luna pluteshte peste cladiri peste uzina ce vuieshte shi duduie. CALUGARU O. P. 481. Trenul duduia shi fumega k un animal apocaliptic. REBREANU R. I 13. 2. Tranz. (Regional) A goni a alunga. Din doua una ori merg eu ori duduiei pe ei! RETEGANUL P. I 43.

A DUDUÍ pers.3 dúduie intranz. 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre cladiri ferestre) A se zgudui a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri explozii repetate. 3) (despre motoare mashini) A produce un zgomot ritmic sacadat. [Sil. dui] /Onomat.

DUDUI vb. (Ban. Trans. SV) A alunga; a pune pe fuga. Dudujeszk Pello. AC 335 ; cf. MCCR 36. ◊ Fig. Asuprelele ispitelor tu le duduishi navala patimilor. MCCR 62. Etimologie: cf. magh. dogni dödörögni. Vezi shi duduire. Cf. i n t i r i (1) p o g o n i tz i p a z o g o n i.

duduì v. 1. a rasuna cu sgomot: umbla de duduia casa; 2. a vajai (de vant) a clocoti (de cascade). [Onomatopee].

dúduĭ a í v. intr. (imit. inrudit cu ung. dödögni dödörögni a bufni a face gura dudulni a striga k pupaza. V. durduĭ). Rasun infundat: mashina duduĭa de mult foc; acest on e asha de greŭ in cit duduĭe pamintu cind merge! V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung expulsez. In Olt. shi dúdaĭ. V. dupaĭ.

dudaí² v vz dudui

duduí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. dúdui 3 dúduie imperf. 3 sg. duduiá; conj. prez. 1 shi 2 sg. sa dúdui 3 sa dúduie

duduí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. dúdui 3 sg. shi pl. dúduie imperf. 3 sg. duduiá

dudui (ind. prez. 3 sg. shi pl. duduie)

duduiu ue 3 ind. shi conj. uiam 1 imp.

DUDUÍ vb. 1. v. cutremura. 2. v. bubui. 3. a vui (rar) a vajai. (Focul ~ in soba.)

DUDUÍ vb. v. alunga departa goni izgoni imboldi indemna indeparta.

DUDUI vb. 1. a se clatina a se cutremura a dirdii a tremura a se zgudui (Mold. shi Transilv.) a durdui (inv.) a se ridica. (~ peretzii.) 2. a bubui a detuna a trasni a tuna a vui (pop.) a razbubui. (~ in departare.) 3. a vui (rar) a vijii. (Focul ~ in soba.)

dudui vb. v. ALUNGA. DEPARTA. GONI. IZGONI. IMBOLDI. INDEMNA. INDEPARTA.

duduí (uésc ít) vb. 1. A rasuna a bubui a produce un zgomot sacadat. 2. A alunga a da afara cu zgomot. 3. A tremura a se infiora a vibra pardoseala k urmare a batailor din picioare. Var. dudai (numai sensul 2 in Trans.) durdui. Creatzie expresiva cf. dirdii durui bubui etc. Dupa Cihac II 496 in loc de durdui shi acesta din mag. dördülni care la rindul lui este tot o creatzie expresiva. Der. duduiala s. f. (zgomot sacadat); duduit s. n. (zgomot sacadat); duduitura s. f. (zgomot sacadat); duduruz s. m. (tzaranoi mojic); sgudui vb. (a scutura a cutremura a face sa tremure) care este in locul lui *sdudui cu s expresiv cf. (s)farima (cuvintul se considera in general de origine necunoscuta; in legatura cu scotoci dupa Cihac II 343 shi cu gepid. *skudojan germ. schütten dupa Scriban; ambele ipoteze sint neverosimile); sguduiala s. f. (scuturatura); sguduit s. n. (scuturatura); sguduitura s. f. (scuturatura); sguduitor adj. (care infioara).