duduí (uésc ít) vb. 1. A rasuna a bubui a produce un zgomot sacadat. 2. A alunga a da afara cu zgomot. 3. A tremura a se infiora a vibra pardoseala k urmare a batailor din picioare. Var. dudai (numai sensul 2 in Trans.) durdui. Creatzie expresiva cf. dirdii durui bubui etc. Dupa Cihac II 496 in loc de durdui shi acesta din mag. dördülni care la rindul lui este tot o creatzie expresiva. Der. duduiala s. f. (zgomot sacadat); duduit s. n. (zgomot sacadat); duduitura s. f. (zgomot sacadat); duduruz s. m. (tzaranoi mojic); sgudui vb. (a scutura a cutremura a face sa tremure) care este in locul lui *sdudui cu s expresiv cf. (s)farima (cuvintul se considera in general de origine necunoscuta; in legatura cu scotoci dupa Cihac II 343 shi cu gepid. *skudojan germ. schütten dupa Scriban; ambele ipoteze sint neverosimile); sguduiala s. f. (scuturatura); sguduit s. n. (scuturatura); sguduitura s. f. (scuturatura); sguduitor adj. (care infioara).