optziuni
  • info

16 definitzii pentru bubui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUÍ pers. 3 búbuie vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. Formatzie onomatopeica.

BUBUÍ pers. 3 búbuie vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. Formatzie onomatopeica.

bubuí1 [At: NEGRUZZI S. I / Pzi: (3) ~ ie / E: fo] 1 vi (D. tunete) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. 2 vi (Pex; d. arme sau d. alte surse de zgomot) A produce zgomote infundate puternice adesea repetate (prin ecou) la intervale scurte. 3 (Fig) A lovi. 4 (Fig) A certa. 5 (Fig) A pedepsi.

BUBUÍ pers. 3 bubuie vb. IV. Intranz. (Uneori impers.; despre tunet) A produce un zgomot infundat shi puternic repetat (prin ecou) la intervale scurte. Se rostogoli bubuind intiiul tunet din primavara aceea. CAMILAR TEM. 88. Fulgera shi bubuia de se clatina oalelen cuie. RETEGANUL P. I 19. Grozavul ceresc tunet incepu a bubui. NEGRUZZI S. II 5. ◊ Fig. Pretutindeni oriunde Bubuien inimi uriasha chemare [a partidului]. DESHLIU G. 58. ◊ (Despre arme explozive in special despre tunuri) Indaratul lui incepusera sa bubuie grenade. DUMITRIU N. 216. Departe mai bubuiau adinc tunurile. CAMILAR N. I 53. Tunurile bubuiau fara intrerupere. SADOVEANU O. VI 105. ◊ (Despre alte surse de zgomote p. ext. despre spatziul in care se fac ele auzite) Muntzii prindeau sa bubuie sub puterea shuvoaielor. CAMILAR T. 62. Vijelia bubuia afara. SADOVEANU P. M. 169. ◊ (Despre un obiect lovit sau izbit) SHlepul incepu sa bubuie sub multzi pashi grei. DUMITRIU B. F. 158. ◊ (Prin exagerare despre foc) Focul bubuie shi trosneshte in camin. ODOBESCU S. I 153.

BUBUÍ pers. 3 búbuie vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot infundat shi puternic repetat (prin ecou) la intervale scurte. Onomatopee.

A BUBUÍ búbuie intranz. (despre tunete arme surse de zgomot) A produce un zgomot infundat shi puternic cu rasunet repetat (din cauza ecoului). /Onomat.

bubuì v. 1. a da un sunet surd dar puternic vorbind de sgomotul tunetului; 2. de orice sgomot ce asurzeshte: tunuri sute bubuiau se clatina pamantul AL. [Onomatopee].

búbuĭ a í v. intr. (d. bubu zgomotu sunetuluĭ orĭ al tunuluĭ; rut. búbnuti a bate toba; sirb. bubajati). Tun detun: bubuĭe tunetu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

bubuí (a ~) vb. ind. prez. 3 búbuie imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 sa búbuie

bubuí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. búbuie imperf. 3 sg. bubuiá

bubui (ind. prez. 3 sg. bubuie)

bubue 3.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BUBUÍ vb. a detuna a dudui a trasni a tuna a vui (pop.) a razbubui. (~ in departare.)

BUBUI vb. a detuna a dudui a trasni a tuna a vui (pop.) a razbubui. (~ in departare.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bubuí (uésc bubuít) vb. A produce un zgomot puternic a rasuna. Mr. mi bubuescu „ma plang” bumbunez „bubui”. Creatzie expresiva cf. gr. βομβέω lat. bombitare sl. bubati (care dupa Byhan 305 ar fi etimonul cuvintului rom.) sb. bubati slov. bobneti. Der. bubuit s. n. (zgomot mare); bubuitor adj. (rasunator); bubuitura s. f. (zgomot mare); rasbubui vb. (a rasuna).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a bubui banana expr. (er. d. femei) 1. a avea contact sexual cu un barbat. 2. a practica prostitutzia.

ai bubui (cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii.

Intrare: bubui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bubui
  • bubuire
  • bubuit
  • bubuitu‑
  • bubuind
  • bubuindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bubuie
 (sa)
  • bubuie
  • bubuia
  • bubui
  • bubuise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bubuie
 (sa)
  • bubuie
  • bubuiau
  • bubuira
  • bubuisera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

bubuiverb

  • 1. (Despre tunete) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se rostogoli bubuind intiiul tunet din primavara aceea. CAMILAR TEM. 88. DLRLC
    • format_quote Fulgera shi bubuia de se clatina oalelen cuie. RETEGANUL P. I 19. DLRLC
    • format_quote Grozavul ceresc tunet incepu a bubui. NEGRUZZI S. II 5. DLRLC
    • format_quote figurat Pretutindeni oriunde Bubuien inimi uriasha chemare [a partidului]. DESHLIU G. 58. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Indaratul lui incepusera sa bubuie grenade. DUMITRIU N. 216. DLRLC
      • format_quote Departe mai bubuiau adinc tunurile. CAMILAR N. I 53. DLRLC
      • format_quote Tunurile bubuiau fara intrerupere. SADOVEANU O. VI 105. DLRLC
      • format_quote Muntzii prindeau sa bubuie sub puterea shuvoaielor. CAMILAR T. 62. DLRLC
      • format_quote Vijelia bubuia afara. SADOVEANU P. M. 169. DLRLC
      • format_quote SHlepul incepu sa bubuie sub multzi pashi grei. DUMITRIU B. F. 158. DLRLC
      • format_quote prin exagerare (Despre foc) Focul bubuie shi trosneshte in camin. ODOBESCU S. I 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.