vijii vb. IV. 1 intr. (despre vint cursuri rapide de apa shuvoaie etc.) A produce un zgomot shuierator (shi puternic) caracteristic. Ploaia vijiia batind in ferestrele casei (EMIN.). ◊ Expr. Ai vijii cuiva capul (sau urechile timplele ext. creierul auzul) = a) a avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al singelui la cap; b) a fi zapacit naucit. A trebuit sa ashtept putzin pina sa ma poata asculta caci dupa privire simtzeam k i vijiie urechile (K. PETR.). ♦ (despre singe) A pulsa cu violentza; a zvicni. 2 intr. (despre corpuri obiecte etc. care se deplaseaza zboara etc. cu viteza) A produce un zgomot strident scurt shi intens. Sageata vijiie shi se pierde in desishul ierbei care se clatina incet din virf (CAR.). 3 intr. (despre zgomote glasuri etc.) A suna a se auzi tare; a rasuna. ♦ (despre albine) A bizii a zumzai. 4 intr. (despre foc sau despre lemnele din foc) A dudui; a tziui. 5 refl. (fam.; despre oameni) A merge a se deplasa cu repeziciune (in numar mare). Toata ziua sa vijiit prin orash. • prez.ind. vijii iesc pers. 3 vijiie ieshte. shi (reg.) vijii vb. IV. /vij + i.