urlare sf [At: DRLU / Pl: ~lari / E: urla] 1 (D. unele animale mai ales d. caini shi lupi) Scoatere de sunete prelungi specifice. 2 Surpare. 3 Daramare (2).

URLÁ úrlu vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. shi tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga a tzipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (shi nearmonios). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti a fremata a se agita. 2. (Despre vant viscol ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote puternice; a vajai a vui. Lat. ululare.

URLÁ úrlu vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. shi tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga a tzipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (shi neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti a fremata a se agita. 2. (Despre vant viscol ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote specifice puternice; a vajai a vui. Lat. ululare.

URLÁ¹ úrlu vb. I. Intranz. 1. (Despre animale mai ales despre lupi shi ciini) A scoate strigate sau urlete prelungi. Intii are sa viscoleasca; pe urma au sa prinda a urla lupii in fundul ripelor. SADOVEANU B. 23. Ash voi satzi slujesc atita pina tzior urla lupii pe cuptor. SBIERA P. 238. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca. ISPIRESCU L. 7. ◊ (Despre personaje infricoshatoare din basme shi din mitologia populara) Urla prin aerul cernit mamapadurilor. EMINESCU N. 7. Cind demoni shi spaime pe muntzi se aduna De urla la stele la nori shi la luna. BOLINTINEANU O. 70. SHin tacerea adincita Satan urla furios. ALECSANDRI P. A. 40. 2. (Despre oameni) A striga a tzipa a se vaita in gura mare; a plinge foarte tare; a cinta foarte tare (shi urit). Inaltza miinile shi incepu sa urle cu deznadejde. DUMITRIU N. 214. TZaranii urlau k innebunitzi. SAHIA N. 69. De cite ori vine vorba de raposatul... [Anca] imi urla toata ziua. CARAGIALE O. I 244. ◊ Tranz. Urla in casa shi in curte arii din opere. PAS Z. I 179. Toata lumea urla mereu: inainte! CAMIL PETRESCU U. N. 279. Urlau mereu vorbe fara shir shi sudalmi. REBREANU R. II 205. 3. (Despre diferite surse de zgomot in special despre elemente ale naturii) A produce zgomote foarte puternice; a vijii a vui. Iauzi... cum urla vintul afara. SADOVEANU O. VII 335. Cind veni shi vremea sa urlen zare tunul Mishcatusau rominii cu miile. COSHBUC P. II 78. Lupta urla sencleshteaza. ALECSANDRI P. II 16. ◊ (Fig. despre locul unde se produc zgomotele) Urla cimpul shi de tropot shi de strigat de bataie. EMINESCU O. I 148. Codrul urla clocoteshte Tunetul in cer vuieshte. ALECSANDRI P. I 29. Valea larga cami urla Stincile se despica. SHEZ. IV 131. ◊ Expr. (Rar) Ai urla (cuiva) capul (sau urechile) = ai vijii (cuiva) capul sau urechile. A doua zi capul grozav i urla. PANN P. V. I 118. Ai urla (cuiva) ceva prin cap = ai trece (cuiva) ceva prin minte ai trasni ai nazari. Eshti un cheag zbircit mai k shi mine shi iata cetzi urla prin cap. CREANGA P. 127.

URLÁ² úrlu vb. I. Intranz. (Regional) 1. A cobori un teren foarte inclinat. Urla din munte la vale. 2. A da navala a navali peste cineva; a se napusti. Fiara din muntzi sau sculat SHi pe tine au urlat. POP. 3. (Despre cladiri constructzii) A se darima a se surpa a se apleca intro parte; a se urlui.

A URLÁ úrlu intranz. 1) (mai ales despre lupi caini shacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigate violente shi prelungi; a zbiera. 3) A canta tare cu voce neplacuta (shi falsa). 4) (despre vant vifor) A produce un zgomot shuierator shi prelung; a vui; a vajai. /< lat. ululare

urlá vb. ind. prez. 1 sg. úrlu 2 sg. úrli 3 sg. shi pl. úrla

URLÁ vb. 1. (Transilv.) a bauna. (Cainii lupii ~.) 2. v. striga. 3. a racni a striga a tzipa a zbiera (reg.) a tzivli (Transilv.) a puhai (Transilv. shi Maram.) a tzipoti (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 4. v. vocifera. 5. v. rasti.

URLÁ vb. v. tuna.