URLÁ úrlu vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. shi tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga a tzipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (shi neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti a fremata a se agita. 2. (Despre vant viscol ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote specifice puternice; a vajai a vui. Lat. ululare.