ÚRLET urlete s. n. 1. Strigat puternic shi prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorba cu tonul foarte ridicat; strigat. ♦ Plans cu hohote violent shi zgomotos. ♦ Executare a unui cantec cu tonul foarte ridicat (shi in mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot freamat. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii de arme de foc etc.; vuiet. Urla + suf. et.

urlet sn [At: M. COSTIN O. 166 / V: (reg) ~lat / Pl: ~e / E: urla + et] 1 Strigat prelung specific scos de unele animale in anumite imprejurari Si: racnet tzipat zbieret (rar) urlat¹ (2). 2 (Pan) Strigat puternic scos de om exprimand durere manie teama etc. Si: racnet. 3 (De obicei lpl) Cuvinte strigate cu putere. 4 (Pex) Galagie (1). 5 Plans in hohote zgomotos shi violent. 6 Cantare cu tonul foarte ridicat (neplacut pentru auz). 7 (Fig) Zgomot mare vuiet produs prin aclamatzii sau proteste. 8 Vajait al vantului apei etc. Si: vuiet. 9 Sunet puternic shi prelung produs de aparate dispozitive emitzatoare etc. 10 Zgomot infundat shi foarte puternic produs de tunet de arme de foc explozii etc. Vz bubuit. 11 Zgomot puternic shi prelung produs de o unealta de o mashina in timpul functzionarii. 12 (Mun; ie) A se alege cu ~ul morii A nu se alege cu nimic. 13 (inv) Zumzet puternic produs de unele insecte cand se aduna gramada. 14 (Reg) Rasunet. 15 (Reg) Ecou¹ (1).

ÚRLET urlete s. n. 1. Strigat puternic shi prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorba cu tonul foarte ridicat; strigat. ♦ Plans cu hohote violent shi zgomotos. ♦ Executare a unui cantec cu tonul foarte ridicat (shi in mod neplacut pentru auz). ♦ Fig. Clocot freamat. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii de arme de foc etc.; vuiet. Urla + suf. et.

ÚRLET urlete s. n. 1. Strigat puternic shi prelung scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! shi cazu in brinci. SADOVEANU O. VIII 228. Din sute de piepturi porni k la o comanda suprema un urlet prelung de multzumire. REBREANU R. II 206. Auzii urletul unui lup nu departe. BOLINTINEANU O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii de arme de foc etc. Tresari infiorata de un urlet asurzitor de sirena. BART E. 251. Surd vuia prin codri vintul brazii sendoiau de vint Urletul suna sinistru. COSHBUC P. I 121. Urletul apei ne sileshte sa vorbim tare. VLAHUTZA R. P. 112. Incepu a se auzi urletele tunurilor. BALCESCU O. II 118.

ÚRLET ~e n. 1) Sunet prelung shi rasunator (scos mai ales de animale). 2) peior. Vorbire rastita. 3) peior. Interpretare nearmonioasa a unei melodii. /a urla + suf. ~et

urlet n. 1. strigat prelung al lupului shi al cainelui; 2. fig. tzipat ascutzit shi prelungit (de durere sau de manie).

úrlet n. pl. e (d. a urla). Strigatu obishnuit al lupuluĭ ĭar al cineluĭ numaĭ cind e trist. Fig. Urlet de durere strigat desperat de durere.

úrlet s. n. pl. úrlete

úrlet s. n. pl. úrlete

ÚRLET s. 1. v. strigat. 2. racnet strigat tzipat zbieratura zbieret (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?)

URLET s. 1. strigat tzipat zbieret (inv.) chemare vreava. (Inceteaza cu ~ele!) 2. racnet strigat tzipat zbieratura zbieret (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere; ce sint ~ astea?)