ÚRLET urlete s. n. 1. Strigat puternic shi prelung scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! shi cazu in brinci. SADOVEANU O. VIII 228. Din sute de piepturi porni k la o comanda suprema un urlet prelung de multzumire. REBREANU R. II 206. Auzii urletul unui lup nu departe. BOLINTINEANU O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii de arme de foc etc. Tresari infiorata de un urlet asurzitor de sirena. BART E. 251. Surd vuia prin codri vintul brazii sendoiau de vint Urletul suna sinistru. COSHBUC P. I 121. Urletul apei ne sileshte sa vorbim tare. VLAHUTZA R. P. 112. Incepu a se auzi urletele tunurilor. BALCESCU O. II 118.