clocot sn [At: DDRF / V: ~cut, (Mun) colcot / Pl: ~e / E: vsl клокоть] 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 (Pex) Fierbere. 3-4 (Îe) A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 (Pan) Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 (Fig) Frământare (sufletească, socială etc.).

CLOCÓT, clocote, s. n. 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ Expr. A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. 3. Fig. Mișcare năvalnică, furtunoasă; zbucium, agitație, frămîntare. Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.

CLÓCOT ~e n 1) Mișcare zgomotoasă a lichidelor provocată de fierbere. ◊ A da în ~ a începe să fiarbă. 2) Agitație zgomotoasă a mărilor, a râurilor, provocată de anumite fenomene naturale (vânt, furtună); vuiet. /<sl. klokotu

clocot (colcot) n. 1. bășici de aburi ce crapă la suprafața unui lichid în fierbere: apa fierbe în clocote; 2. fig. agitațiune furtunoasă: un clocot de glasuri. [Slav. KLOKOTŬ].

clócot n., pl. e (vsl. klokotŭ. V. clocotesc și clopot). Clocotire, ferbere. A da în clocot, a ferbe în clocote, cu clocote, a ferbe tare. – În vest și cólcot. V. undă.

colcót sn vz clocot

colcot n. V. clocot.

cólcot, V. clocot.

clócot s. n., pl. clócote

clócot s. n., pl. clócote

clocot

CLÓCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ul apei puse la foc.) 2. v. agitație.

CLOCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.) 2. agitație, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium. zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.)