7 definitzii pentru clocotire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CLOCOTÍRE clocotiri s. f. Actziunea de a clocoti. V. clocoti.
CLOCOTÍRE clocotiri s. f. Actziunea de a clocoti. V. clocoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de hai
- actziuni
clocotire sf [At: ALECSANDRI P. III 136 / Pl: ~ri / E: clocoti] 1 Fierbere. 2 Agitare. 3 (Fig) Stare specifica sentimentelor pasiunilor etc. pe cale de a se dezlantzui. 4 (Fig) Vuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CLOCOTÍRE clocotiri s. f. Actziunea de a clocoti. Pinza deasa a apelor cereshti era sfishiata in doua de greabanul lung shi ingust al muntelui meu de adapost shi cu iutzeala de vifor shi cu clocotiri de tunete se rostogoleau pe doua partzi spre genunile adinci ale vailor. HOGASH M. N. 177.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
clocotíre s. f. g.d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
clocotíre s. f. g.d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CLOCOTÍRE s. v. clocot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CLOCOTIRE s. clocot fierbere fiert (rar) colcaiala fiertura. (~ apei puse la fiert.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clocotire, clocotirisubstantiv feminin
-
- Pinza deasa a apelor cereshti era sfishiata in doua de greabanul lung shi ingust al muntelui meu de adapost shi cu iutzeala de vifor shi cu clocotiri de tunete se rostogoleau pe doua partzi spre genunile adinci ale vailor. HOGASH M. N. 177. DLRLC
-
etimologie:
- clocoti DEX '98 DEX '09