7 definiții pentru clocotire
Explicative DEX
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti.
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clocotire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 136 / Pl: ~ri / E: clocoti] 1 Fierbere. 2 Agitare. 3 (Fig) Stare specifică sentimentelor, pasiunilor etc. pe cale de a se dezlănțui. 4 (Fig) Vuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
CLOCOTÍRE s. v. clocot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLOCOTIRE s. clocot, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la fiert.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clocotire, clocotirisubstantiv feminin
-
- Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177. DLRLC
-
etimologie:
- clocoti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.