7 definiții pentru clocotire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti.
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clocotire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 136 / Pl: ~ri / E: clocoti] 1 Fierbere. 2 Agitare. 3 (Fig) Stare specifică sentimentelor, pasiunilor etc. pe cale de a se dezlănțui. 4 (Fig) Vuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLOCOTÍRE s. v. clocot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLOCOTIRE s. clocot, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la fiert.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clocotire, clocotirisubstantiv feminin
-
- Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177. DLRLC
-
etimologie:
- clocoti DEX '98 DEX '09