fierbere sf [At: MINEIUL (1776) 183 2/2 / Pl: ~ri / E: fierbe] 1 Transformare a unui corp din stare lichida in stare gazoasa in toata masa lichidului. 2 Supunere a unui obiect la actziunea unui lichid care fierbe (1). 3 (Reg) Fumegare a gunoiului. 4 (Spc) Dezinfectare a rufelor prin fierbere (2). 5 (Ivp) Gatire a alimentelor prin fierbere (2). 6 Fermentatzie. 7 (Spc) Alipire prin lovituri de ciocan a doua bucatzi de fier inroshite in foc. 8 (Fig) Necajire a cuiva. 9 (Fig) Chinuire a cuiva. 10 (Fig) Stare de agitatzie. 11 (Fig) Stare de nelinishte puternica de ashteptare incordata.

FIÉRBERE fierberi s. f. Actziunea de a fierbe. Trecerea unui lichid in stare de vapori prin clocotire in toata masa lui. Fierberea apei. ◊ Punct de fierbere = temperatura la care tensiunea vaporilor unui lichid egaleaza presiunea la care e supus lichidul permitzindui sa inceapa a clocoti. Punctul de fierbere al apei este la 100° Celsius. 2. Fig. Stare de agitatzie de nelinishte de tulburare puternica. Se ghiceshte in el o fierbere interioara fara egal. CAMIL PETRESCU T. II 174. Era o fierbere generala in tot satul. BUJOR S. 116. Roiau in fierbere tinerii galagioshi prin sala universitatzii. VLAHUTZA O. A. 127.

FIÉRBERE ~i f. v. A FIERBE. ◊ Punct de ~temperatura la care presiunea vaporilor unui lichid pus la fiert devine egala cu presiunea exterioara. [Sil. fierbe] /v. a fierbe

fierbere f. 1. actziunea de a fierbe; 2. fig. agitatziune violenta: orashul e in fierbere.

férbere (est) shi fĭé (vest) f. Actziunea de a ferbe. Fig. Agitatziune: lumea e in ferbere.

fiérbere (fier) s. f. g.d. art. fiérberii; pl. fiérberi

fiérbere s. f. (sil. fier) g.d. art. fiérberii; pl. fiérberi

FIÉRBERE s. 1. (FIZ.) ebulitzie. (Proces de ~.) 2. v. clocot.

FIERBERE s. 1. (FIZ.) ebulitzie. (Proces de ~.) 2. clocot clocotire fiert (rar) colcaiala fiertura. (~ apei puse la foc.)

FIERBERE. Subst. Fierbere fiert clocotire clocot clocotit clocotish (rar) colcaiala ebulitzie (fiz.). Punct de fierbere. Fiertura fierturica (dim. pop.). Vas de (pentru) fiert cazan oala cratitza; etuva; fierbator. Adj. Fiert clocotit; clocotitor colcotos (rar). Fierbinte. Vb. A fierbe a clocoti a colcai (reg.) a colcoti a fierbe in clocot a da in clocot; a pune pe foc a pune la fiert. V. caldura foc.