opțiuni
  • info

10 definiții pentru colcăială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.

COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.

colcăiálă sf [At: PAS, Z. III, 64 / Pl: ~iéli / E: colcăi + -eală] 1 Clocot. 2 Mișună1.

COLCĂIÁLĂ s. f. 1. Clocot, clocotire. 2. Mișcare într-o mulțime mare, forfoteală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colcăiálă s. f., g.-d. art. colcăiélii

colcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. colcăiélii

colcăială

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă.

COLCĂIÁLĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.

colcăială s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.

COLCĂIALĂ s. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)

Intrare: colcăială
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcăială
  • colcăiala
plural — —
genitiv-dativ singular
  • colcăieli
  • colcăielii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colcăialăsubstantiv feminin

etimologie:
  • Colcăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.