10 definiții pentru colcăială
Explicative DEX
COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.
COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colcăiálă sf [At: PAS, Z. III, 64 / Pl: ~iéli / E: colcăi + -eală] 1 Clocot. 2 Mișună1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLCĂIÁLĂ s. f. 1. Clocot, clocotire. 2. Mișcare într-o mulțime mare, forfoteală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
colcăiálă s. f., g.-d. art. colcăiélii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. colcăiélii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colcăială
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Relaționale
COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLCĂIÁLĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colcăială s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLCĂIALĂ s. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
colcăialăsubstantiv feminin
etimologie:
- Colcăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.