CLOCÓT clocote s. n. 1. Mishcarea zgomotoasa care o face un lichid cind fierbe. Se pune intrun ceaun lapte dulce shi se fierbe pina la clocot. SHEZ. I 251. ◊ Expr. A da in clocot = a incepe sa fiarba a da in unda. 2. Mishcare zgomotoasa produsa de lichide agitate de altceva decit de caldura. Zvonurile din stepa murisera shi in locul lor clocotul marii stapinea stepa pe cind valurile spumoase nazuiau spre tzarm. DUNAREANU N. 199. Foshnesc valurile de jurimprejur un clocot e riul. VLAHUTZA O. A. II 168. Singele dei navalea in clocote la cap se trintea cu fatza la pamint shi saruta florile salbatice. DELAVRANCEA S. 27. 3. Fig. Mishcare navalnica furtunoasa; zbucium agitatzie framintare. Prin mijlocul acestui clocot geologic o apa mare se rostogoleshte la vale. BOGZA C. O. 250. Zgomotele departate clocotul de codri veneau crescind bubuind intinzinduse intro salbatica melodie scuturind codrii plini de roua. SADOVEANU O. I 64.