URLÁ¹ úrlu vb. I. Intranz. 1. (Despre animale mai ales despre lupi shi ciini) A scoate strigate sau urlete prelungi. Intii are sa viscoleasca; pe urma au sa prinda a urla lupii in fundul ripelor. SADOVEANU B. 23. Ash voi satzi slujesc atita pina tzior urla lupii pe cuptor. SBIERA P. 238. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca. ISPIRESCU L. 7. ◊ (Despre personaje infricoshatoare din basme shi din mitologia populara) Urla prin aerul cernit mamapadurilor. EMINESCU N. 7. Cind demoni shi spaime pe muntzi se aduna De urla la stele la nori shi la luna. BOLINTINEANU O. 70. SHin tacerea adincita Satan urla furios. ALECSANDRI P. A. 40. 2. (Despre oameni) A striga a tzipa a se vaita in gura mare; a plinge foarte tare; a cinta foarte tare (shi urit). Inaltza miinile shi incepu sa urle cu deznadejde. DUMITRIU N. 214. TZaranii urlau k innebunitzi. SAHIA N. 69. De cite ori vine vorba de raposatul... [Anca] imi urla toata ziua. CARAGIALE O. I 244. ◊ Tranz. Urla in casa shi in curte arii din opere. PAS Z. I 179. Toata lumea urla mereu: inainte! CAMIL PETRESCU U. N. 279. Urlau mereu vorbe fara shir shi sudalmi. REBREANU R. II 205. 3. (Despre diferite surse de zgomot in special despre elemente ale naturii) A produce zgomote foarte puternice; a vijii a vui. Iauzi... cum urla vintul afara. SADOVEANU O. VII 335. Cind veni shi vremea sa urlen zare tunul Mishcatusau rominii cu miile. COSHBUC P. II 78. Lupta urla sencleshteaza. ALECSANDRI P. II 16. ◊ (Fig. despre locul unde se produc zgomotele) Urla cimpul shi de tropot shi de strigat de bataie. EMINESCU O. I 148. Codrul urla clocoteshte Tunetul in cer vuieshte. ALECSANDRI P. I 29. Valea larga cami urla Stincile se despica. SHEZ. IV 131. ◊ Expr. (Rar) Ai urla (cuiva) capul (sau urechile) = ai vijii (cuiva) capul sau urechile. A doua zi capul grozav i urla. PANN P. V. I 118. Ai urla (cuiva) ceva prin cap = ai trece (cuiva) ceva prin minte ai trasni ai nazari. Eshti un cheag zbircit mai k shi mine shi iata cetzi urla prin cap. CREANGA P. 127.