VAJAÍ pers. 3 vajaie vb. IV. Intranz. (Despre vant ape curgatoare corpuri care strabat spatziul etc.) A produce un zgomot (shuierator) caracteristic. ♦ (Despre sange) A pulsa cu violentza. ◊ Expr. Ai vajai cuiva capul (sau urechile tamplele p. ext. creierul auzul) = a) a avea falsa senzatzie de zgomot continuu shi obsedant provocata de afluxul marit al sangelui la cap; b) a fi zapacit naucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bazai a zumzai. [Var.: (reg.) vajií vb. IV.] Vaj + suf. ai.