URAT A (I) uratzi te adj. (II) adv. (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o infatzishare neplacuta care este lipsit de frumusetze de armonie; p. ext. pocit had hidos. 2. Care displace care provoaca repulsie din punct de vedere moral. ♦ (Despre comportare fapte) Contrar moralei dreptatzii buneicuviintze; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplacut; grav. 3. (Despre vreme) Posomorat ploios friguros. II. Adv. intrun mod neplacut nepotrivit; imoral. ◊ Expr. A se uita urat la cineva = a privi cu dushmanie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufleteasca apasatoare provocata de teama de singuratate de lipsa de ocupatzie de viatza banala etc.; plictiseala; indispozitzie. ◊ Loc. prep. De uratul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. Ai fi (cuiva) urat = a) a se teme (in singuratate); b) a se plictisi. Ashi face de urat = a se distra ashi alunga plictiseala. A tzine cuiva de urat = a sta in compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust aversiune fatza de cineva sau de ceva. V. uri.

urat¹ sn [At: PSALT. 43 / V: (irg) urit (reg) ~a sf / Pl: ? / E: uri¹] 1 (Ivr) Dushmanire. 2 Sentiment de neplacere (instinctiva) fatza de ceva sau de cineva Si: antipatie (1) aversiune (1) dezgust. 3 (Pop; ie) Ai fi (cuiva) ~ de (cineva) A nu simpatiza pe cineva. 4 (Inv; ie) Ai fi cuiva (cu) ~ a... (sau sa...) A nui placea sa... 5 (Inv; ie) A cadea (ceva) cu ~ (cuiva) Ai displacea (1). 6 (Mun; ie) Ashi face de ~ cu (cineva) A se purta rau cu cineva. 7 (In superstitzii; ie) A fi rau de ~ A fi neprielnic cuiva facandul sa nu fie iubit. 8 (Reg; ie) Nu tzie ~ Se spune in chip de dojana unuia care a facut un lucru nepermis reprobabil lipsit de cuviintza. 9 Stare sufleteasca apasatoare provocata de lipsa de ocupatzie de monotonie de singuratate etc. Si: plictiseala. 10 (Ie) Ashi face de ~ Ashi alunga plictiseala Si: a se disfra (3). 11 (Adesea construit cu verbele „a fi” „a se face” shi cu subiectul logic in dativ) Stare de nelinishte shi de tulburare care o incearca cineva in prezentza sau la gandul unui pericol in singuratate in intuneric etc. Si: frica (1) teama. 12 (Bot; reg; ic) ~afetei Oreshnitza (Lathyrus tuberosus).

urat² ~a [At: PSALT. 223 / V: (irg) urit (ivr) or~ a / Pl: ~atzi ~e / E: uri¹] 12 smf a Uracios (12). 3 smf (Ivr) Persoana care urashte¹ pe cineva. 4 a Care displace. 5 a Uracios (8). 6 av (Reg; ie) A(i) fi (sau popular ai cadea) (cuiva) ~ (cineva sau ceva) A provoca dezgustul sau antipatia cuiva. 7 a (Ie) Ai face (cuiva) zile ~e A supara foarte tare (shi in permanentza) pe cineva. 8 a (D. comportare fapte actziuni etc.) Contrar moralei dreptatzii buneicuviintze Si: necuviincios reprobabil. 9 a (Reg; d. oameni shi d. imbracaminte) Murdar. 10 av Intrun mod neplacut. 11 av Cum nu se cuvine Si: necuviincios. 12 av (Ie) A se uita ~ (la cineva sau la ceva) A privi pe cineva sau ceva cu neplacere. 13 av (Ie) A o patzi ~ A avea neplaceri mari. 14 av (Iae) A intra intro incurcatura. 15 av (Ie) A face ~ A se comporta agresiv violent. 16 av (Indica intensitatea) Puternic. 17 a (D. fiintze; ioc frumos) Care este lipsit de frumusetze de armonie Si: (irg) uracios (9) hidos had (1) pocit² smarceav smarced smard. 18 a (Gmtz; is; ioc sexul frumos) Sexul ~ Sexul tare. 19 av (Ie) A face ~ (shi urmat de o determinare in dativ) A nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul Si: a distona (1). 20 sm (Mol) Personaj care apare in procesiunea vicleimului. 21 a (D. vreme anotimpuri etc.) Caracterizat prin conditzii neprielnice neplacute (de temperatura de umiditate etc.) Si: (reg) uracios (10). 22 sn (Art.; ioc frumosul) Categorie a esteticii care transfigureaza artistic aspecte dizgratzioase dezagreabile producand astfel emotzie estetica.

URAT A (I) uratzi te adj. (II) adv. (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o infatzishare neplacuta care este lipsit de frumusetze de armonie: p. ext. pocit had hidos. 2. Care displace care trezeshte repulsie (morala); uracios nesuferit. ♦ (Despre comportare fapte) Contrar moralei dreptatzii buneicuviintze; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplacut; grav. 3. (Despre timp) Posomorat ploios friguros II. Adv. Intrun mod neplacut nepotrivit imoral. ◊ Expr. A se uita urat la cineva = a privi cu dushmanie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufleteasca apasatoare provocata de teama de singuratate de lipsa de ocupatzie de viatza banala etc.; plictiseala; indispozitzie. ◊ Loc. prep. De uratul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. Ai fi (cuiva) urat = a) a se teme (in singuratate); b) a se plictisi. Ashi face de urat = a se distra ashi alunga plictiseala. A tzine cuiva de urat = a sta in compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust aversiune fatza de cineva sau de ceva. V. uri.

URAT² n. 1) Stare a omului care se plictiseshte; depresiune sufleteasca ushoara (cauzata de lipsa interesului); plictiseala. ◊ A muri de ~ a se plictisi grozav. Ai tzine cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispozitzia cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce intruchipeaza lipsa frumusetzii shi a armoniei. /v. a (se) uri

URÍT² s. n. Stare sufleteasca neplacuta provocata de singuratate de lipsa de ocupatzie etc.; plictiseala indispozitzie. Nu shtiu cum sashi mai gaseasca de lucru k sa le treaca de uritul ashteptarii. MACEDONSKI O. III 5. Anevoie vremea trece Cind uritul greu teapasa. VLAHUTZA O. A. 86. Primblarea cetirea muzica nu lasa uritul sa se introduca in castelul sau. NEGRUZZI S. I 110. Cind... nici fumul nici ciubucul nu pot sami mai aline uritul atunci cat pe fereastra. RUSSO O. 36. ◊ Expr. Ai fi cuiva urit = a se plictisi. Le tziuia urechile de urit ce li era. CREANGA P. 73. Tare mii urit aici... Nu shtiu ce sa ma fac toata ziua. ALECSANDRI T. I 183. A muri de urit = a se plictisi foarte tare. Muream de urit naveam cu cine schimba o vorba. VLAHUTZA O. A. 470. Dta potzi sa mii astanoapte shi in paduri nu cred cai muri de urit. CREANGA P. 127. Sa nu ma lashi multa vreme singur sufletul meu k mor de urit far’ de mata. ALECSANDRI T. I 75. Ai tzine cuiva de urit = a face k cineva sa nu se plictiseasca; a tzine tovarashie a distra. Noi avem sa raminem uitatzi in lumea noastra cu pasurile noastre sa ne tzie de urit. C. PETRESCU A. R. 54. Gindea el k va fi barim o sluga in curte care sa tzie de urit masi in lipsa lui. ISPIRESCU L. 123. ◊ Loc. prep. De uritul (cuiva sau a ceva) = a) din cauza plictiselii sau aversiunii provocate de cineva (sau de ceva). Nu cumva sa se intimple k vreunui cititor scirbit... de uritul precuvintarii sai vina raul gind de a lepada cartea. ODOBESCU S. III 11; b) (rar) de dorul cuiva. Lira spinzuratan cui Cam de mult am parasito De uritul tau iubito. TOPIRCEANU P. 239.

urit a. 1. rau conformat neplacut la vedere: om urit; 2. neplacut: vreme urita; 3. contrar bunei cuviintze: fapte urite; 4. fig. odios: tiranul era urit poporului; 5. insuportabil: mie urit. [Urit e participiul dela uri: nefrumosul se confunda cu neiubitul cu nesimpaticul]. ║ n. 1. fapta de a uri: a face cuiva de urit; 2. ceea ce este urit; 3. fig. plictiseala: il mananca uritul Cr.

urít shi (vechĭ) urít a adj. (part. d. urasc. D. rom. vine rut. urýinyi). Lipsit de frumusetza care nu place ochilor urechilor saŭ nasuluĭ: femeĭe fatza casa tzara urita; cintec miros urit. Posomorit ploĭos: timp urit. Antipatic neĭubit: urit de totzĭ. Reprobabil nedemn: fapte urite. Atzĭ fi urit a te plictisi: mĭe urit nelucrind. S. n. fara pl. Plictiseala: mor de urit nelucrind. Vechĭ. Ura. Adv. In mod urit: a scrie urit.

urat² s. n.

urat s. n.

URAT adj. s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fata ~!) 2. adj. diform hidos had monstruos pocit respingator schimonosit slut stramb (pop. shi fam.) bocciu scalamb scalambaiat (reg.) paclesh (Mold.) balcaz (Mold. shi Transilv.) pogan (inv.) grozav (fam.) shui. (O fiintza ~.) 3. adj. deformat desfigurat pocit schimonosit slut slutzit stramb strambat uratzit (reg.) stropshit zgamboit (Mold.) shontzit. (O fatza ~ din cauza...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. innorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplacut. 9. adj. defavorabil nefavorabil neplacut prost rau. (A facut o impresie ~.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseala.

URAT s. v. aversiune dezgust greatza ingretzoshare oroare repulsie scarba sila.

urit s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREATZA. INGRETZOSHARE. OROARE. REPULSIE. SCIRBA. SILA.

URIT adj. s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fata ~!) 2. adj. diform hidos hid monstruos pocit respingator schimonosit slut strimb (pop. shi fam.) bocciu scalimb scalimbaiat (reg.) piclesh (Mold.) balciz (Mold. shi Transilv.) pogan (inv.) grozav (fam.) shui. (O fiintza ~.) 3. adj. deformat desfigurat pocit schimonosit slut slutzit strimb strimbat uritzit (reg.) stropshit zgimboit (Mold.) shontzit. (O fatza ~ din cauza...) 4. adj. inestetic. (Un aspect ~.) 5. adj. inchis innegurat innorat intunecat intunecos mohorit neguros noros piclos plumbuit plumburiu posomorit (inv.) ponegrit. (Un cer ~ de noiembrie.) 6. adj. mizerabil pacatos rau ticalos. (Era o noapte ~ de toamna.) 7. adj. defavorabil nefavorabil nepotrivit neprielnic prost rau (inv. shi pop.) nepriincios (inv.) nepriitor. (Intrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 8. adj. dezagreabil dezgustator displacut dizgratzios gretzos greu infect imputzit neplacut nesuferit puturos rau respingator scirbos raumirositor (livr.) fetid miasmatic pestilentzial repugnant repulsiv (inv. shi pop.) scirnav (inv.) scirbavnic scirbelnic. (Un miros ~.) 9. adj. defavorabil nefavorabil neplacut prost rau. (A facut o ~ impresie.) 10. adj. blamabil condamnabil criticabil neingaduit neonorabil nepermis regretabil reprobabil rushinos vinovat (livr.) reprehensibil (inv.) ocarnic ocaritor rushinator. (O fapta ~.) 11. s. plictiseala (rar) anosteala (pop. shi fam.) lehamite (reg.) zalezeala (inv. shi fam.) plictis sastisire (inv.) plicsis stenahorie. (Simtzea un ~ de moarte.)

a face urat expr. 1. a se comporta k un nebun a da semne de sminteala. 2. a face scandal.

a tzine de urat (cuiva) expr. a insotzi sau a sta cu cineva pentru k acesta sa nu se plicitiseasca; a tzine companie (cuiva).

ashi face de urat expr. a avea un comportament suparator.