URAT A (I) uratzi te adj. (II) adv. (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o infatzishare neplacuta care este lipsit de frumusetze de armonie: p. ext. pocit had hidos. 2. Care displace care trezeshte repulsie (morala); uracios nesuferit. ♦ (Despre comportare fapte) Contrar moralei dreptatzii buneicuviintze; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplacut; grav. 3. (Despre timp) Posomorat ploios friguros II. Adv. Intrun mod neplacut nepotrivit imoral. ◊ Expr. A se uita urat la cineva = a privi cu dushmanie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufleteasca apasatoare provocata de teama de singuratate de lipsa de ocupatzie de viatza banala etc.; plictiseala; indispozitzie. ◊ Loc. prep. De uratul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. Ai fi (cuiva) urat = a) a se teme (in singuratate); b) a se plictisi. Ashi face de urat = a se distra ashi alunga plictiseala. A tzine cuiva de urat = a sta in compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust aversiune fatza de cineva sau de ceva. V. uri.