urat¹ sn [At: PSALT. 43 / V: (irg) urit (reg) ~a sf / Pl: ? / E: uri¹] 1 (Ivr) Dushmanire. 2 Sentiment de neplacere (instinctiva) fatza de ceva sau de cineva Si: antipatie (1) aversiune (1) dezgust. 3 (Pop; ie) Ai fi (cuiva) ~ de (cineva) A nu simpatiza pe cineva. 4 (Inv; ie) Ai fi cuiva (cu) ~ a... (sau sa...) A nui placea sa... 5 (Inv; ie) A cadea (ceva) cu ~ (cuiva) Ai displacea (1). 6 (Mun; ie) Ashi face de ~ cu (cineva) A se purta rau cu cineva. 7 (In superstitzii; ie) A fi rau de ~ A fi neprielnic cuiva facandul sa nu fie iubit. 8 (Reg; ie) Nu tzie ~ Se spune in chip de dojana unuia care a facut un lucru nepermis reprobabil lipsit de cuviintza. 9 Stare sufleteasca apasatoare provocata de lipsa de ocupatzie de monotonie de singuratate etc. Si: plictiseala. 10 (Ie) Ashi face de ~ Ashi alunga plictiseala Si: a se disfra (3). 11 (Adesea construit cu verbele „a fi” „a se face” shi cu subiectul logic in dativ) Stare de nelinishte shi de tulburare care o incearca cineva in prezentza sau la gandul unui pericol in singuratate in intuneric etc. Si: frica (1) teama. 12 (Bot; reg; ic) ~afetei Oreshnitza (Lathyrus tuberosus).