optziuni
  • info

18 definitzii pentru indispozitzie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPOZÍTZIE indispozitzii s. f. 1. Lipsa de voie buna de dispozitzie; suparare mahnire (trecatoare). 2. Stare a celui ushor bolnav; boala ushoara. [Var.: indispozitziúne s. f.] Din fr. indisposition.

INDISPOZÍTZIE indispozitzii s. f. 1. Lipsa de voie buna de dispozitzie; suparare mahnire (trecatoare). 2. Stare a celui ushor bolnav; boala ushoara. [Var.: indispozitziúne s. f.] Din fr. indisposition.

indispozitzie sf [At: CALINESCU E. O. II 37 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr indisposition it indisposizione] 1 Lipsa de voie buna Si: indispunere (1). 2 Proasta dispozitzie Si: indispunere (2). 3 Boala ushoara Si: indispunere (3). corectata

INDISPOZÍTZIE indispozitzii s. f. 1. Lipsa de voie buna proasta dispozitzie; suparare mihnire. 2. Stare a celui ushor bolnav boala ushoara. Batrinul i descria indispozitziile copilei lipsa ei de pofta de mincare tinjirea ametzelile. VLAHUTZA O. A. III 97.

INDISPOZÍTZIE s.f. 1. Lipsa de voie buna proasta dispozitzie; suparare. 2. Boala ushoara. [Gen. iei var. indispozitziune s.f. / cf. fr. indisposition it. indispositione].

INDISPOZÍTZIE s. f. 1. lipsa de voie buna proasta dispozitzie; suparare. 2. boala ushoara. (< fr. indisposition)

INDISPOZÍTZIE ~i f. 1) Lipsa de dispozitzie. 2) Boala ushoara. [G.D. indispozitziei; Sil. tzie] /indisposition

INDISPOZITZIÚNE s. f. v. indispozitzie.

INDISPOZITZIÚNE s. f. v. indispozitzie.

indispozitziune sf vz indispozitzie

INDISPOZITZIÚNE s.f. v. indispozitzie.

indispozitzi(un)e f. 1. boala scurta fara gravitate; 2. fig. dispozitziune nefavorabila pentru cineva.

*indispozitziúne f. (d. dispozitziune; fr. indisposition). Boala scurta shi ushoara. Fig. Dispozitziune defavorabila fatza de cineva antipatie. SHi ítzie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indispozítzie (tzie) s. f. art. indispozítzia (tzia) g.d. art. indispozítziei; pl. indispozítzii art. indispozítziile (tzii)

indispozítzie s. f. dispozitzie

indispozitzie

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDISPOZÍTZIE s. (MED.) (inv.) zaiflac. (O ~ trecatoare.)

INDISPOZÍTZIE s. v. ciclu menstruatzie period.

INDISPOZITZIE s. (MED.) (inv.) zaiflic. (O ~ trecatoare.)

indispozitzie s. v. CICLU. MENSTRUATZIE. PERIOD.

Intrare: indispozitzie
indispozitzie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispozitzie
  • indispozitzia
plural
  • indispozitzii
  • indispozitziile
genitiv-dativ singular
  • indispozitzii
  • indispozitziei
plural
  • indispozitzii
  • indispozitziilor
vocativ singular —
plural —
indispozitziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispozitziune
  • indispozitziunea
plural
  • indispozitziuni
  • indispozitziunile
genitiv-dativ singular
  • indispozitziuni
  • indispozitziunii
plural
  • indispozitziuni
  • indispozitziunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indispozitzie, indispozitziisubstantiv feminin

  • 1. Lipsa de voie buna de dispozitzie; suparare mahnire (trecatoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mahnire suparare
  • 2. Stare a celui ushor bolnav; boala ushoara. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: zaiflac
    • format_quote Batrinul i descria indispozitziile copilei lipsa ei de pofta de mincare tinjirea ametzelile. VLAHUTZA O. A. III 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.