urit a. 1. rau conformat neplacut la vedere: om urit; 2. neplacut: vreme urita; 3. contrar bunei cuviintze: fapte urite; 4. fig. odios: tiranul era urit poporului; 5. insuportabil: mie urit. [Urit e participiul dela uri: nefrumosul se confunda cu neiubitul cu nesimpaticul]. ║ n. 1. fapta de a uri: a face cuiva de urit; 2. ceea ce este urit; 3. fig. plictiseala: il mananca uritul Cr.