URÍT² s. n. Stare sufleteasca neplacuta provocata de singuratate de lipsa de ocupatzie etc.; plictiseala indispozitzie. Nu shtiu cum sashi mai gaseasca de lucru k sa le treaca de uritul ashteptarii. MACEDONSKI O. III 5. Anevoie vremea trece Cind uritul greu teapasa. VLAHUTZA O. A. 86. Primblarea cetirea muzica nu lasa uritul sa se introduca in castelul sau. NEGRUZZI S. I 110. Cind... nici fumul nici ciubucul nu pot sami mai aline uritul atunci cat pe fereastra. RUSSO O. 36. ◊ Expr. Ai fi cuiva urit = a se plictisi. Le tziuia urechile de urit ce li era. CREANGA P. 73. Tare mii urit aici... Nu shtiu ce sa ma fac toata ziua. ALECSANDRI T. I 183. A muri de urit = a se plictisi foarte tare. Muream de urit naveam cu cine schimba o vorba. VLAHUTZA O. A. 470. Dta potzi sa mii astanoapte shi in paduri nu cred cai muri de urit. CREANGA P. 127. Sa nu ma lashi multa vreme singur sufletul meu k mor de urit far’ de mata. ALECSANDRI T. I 75. Ai tzine cuiva de urit = a face k cineva sa nu se plictiseasca; a tzine tovarashie a distra. Noi avem sa raminem uitatzi in lumea noastra cu pasurile noastre sa ne tzie de urit. C. PETRESCU A. R. 54. Gindea el k va fi barim o sluga in curte care sa tzie de urit masi in lipsa lui. ISPIRESCU L. 123. ◊ Loc. prep. De uritul (cuiva sau a ceva) = a) din cauza plictiselii sau aversiunii provocate de cineva (sau de ceva). Nu cumva sa se intimple k vreunui cititor scirbit... de uritul precuvintarii sai vina raul gind de a lepada cartea. ODOBESCU S. III 11; b) (rar) de dorul cuiva. Lira spinzuratan cui Cam de mult am parasito De uritul tau iubito. TOPIRCEANU P. 239.