tzinta² sf vz tzenti

tzinta³ sf vz tzentner

tzinta¹ sf [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: (inv) tzent sn ~nga / Pl: ~te / E: vsl цѧта „moneda”] 1 sf (Mpl) Cui mare de fier cu capul lat shi proeminent servind la ghintuirea buzduganelor a ghioagelor etc. 2 sf (Mpl) Cui scurt de metal cu capul lat shi adesea inflorat intrebuintzat in tapitzerie tamplarie etc. avand shi rol de ornament. 3 sf Cui fara cap folosit in cizmarie. 4 sf (Mpl) Mic disc de metal fixat k podoaba pe obiecte din piele (sherpare hamuri etc.). 5 sf (Reg; mpl) Mica piesa rotunda din foi metalice sticla subtzire celofan etc. cu un orificiu in mijloc care se coase sau se lipeshte k ornament pe unele obiecte mai ales de imbracaminte Si: paieta. 6 sf (Ivr) Podoaba la harnashament. 7 sf (Trs) Disc de metal stralucitor impodobit cu pietre colorate care il purtau pe piept fetele shi mai ales mireasa. 8 sf (Reg) Insigna mare de alama care o purtau in piept k semn de recunoashtere cantonierii de drumuri. 9 sf (Olt; Mun; fig) Parte mica din ceva. 10 sf Mica pata (alba) in fruntea unui animal Si: stea stelutza. 11 sf (Mar) Organul genital al iepei. 12 sf (Mol; d. porumb rar d. alte cereale; ila) in ~te (sau in ~) Cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bune de mancat. 13 sf (Mol; d. porumb rar d. alte cereale; ial) Aproape copt. 14 sf (D. porumb; ie) A face ~ a da in ~te A incepe sa se coaca. 15 sf (Ban; Trs) Pana pentru despicat lemne. 16 sf (Reg) Pana folosita la fixarea unor obiecte sau partzi ale lor. 17 sf (Gmt; inv) Centru al unei figuri geometrice. 18 sf (Gmt; inv) Centru al unui spatziu al unei intinderi. 19 sf (Ivr; ics) in ~te Joc de zaruri. 20 sf (SHie a trage sau tragere la ~) Punct in care se ocheshte cu o arma de foc cu o sageata Si: (irg) shaiba¹ tzel (1). 21 sf (Pex) Ochire. 22 sf (Spc) Obiect de ochire fix sau mobil utilizat in exercitziile de tir Si: obiectiv. 23 sf (Ics) Dea ~ta Numele unui joc care il joaca copiii iarna tzintind intrun obiect cu bulgari de zapada. 24 av (Ie) Cu ochii (sau cu privirea) ~ (la... sau pe... etc.) Cu ochii pironitzi la...sau pe... 25 av (Ie) A privi (sau a se uita a cata etc.) ~ a tzine ochii ~ A privi fix intrun anumit loc. 26 av (Ie) A privi (sau a se uita) fara (de) ~ A privi in gol. 27 av (Ie) A sta ~ A sta nemishcat. 28 av (D. ochi; iae) A sta cu privirea fixa. 29 av (Ie) Cu urechea ~ Cu auzul incordat. 30 sf Catare la armele de foc. 31 sf Ceea ce constituie obiectul atentziei cuiva. 32 sf (Is) Limba~ Limba in care se face o traducere (dintro limba sursa). 33 sf (Is) Public~ Un anumit segment din publicul receptor caruia i este destinat un act creativ un produs (comercial) etc. 34 sf TZel (9). 35 av (In legatura cu verbe de mishcare) In linie dreapta. 36 av Cu precizie. 37 sf (Ilav) Fara ~ In neshtire Si: razna. 38 sf (Rar) Punct de sosire la o cursa sportiva. 39 sf Ceea ce doreshte sa realizeze cineva Si: obiectiv scop tzel (10) (inv) pravatz. 40 sf (Ivr) Menire 41 sf (Arg; is) ~ta golanului Nota cinci. 42 sf Spatziul de deasupra barei orizontale shi dintre barele verticale la jocul de rugbi Si: but. 43 sf (Is) Teren de ~ Spatziu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stalpilor portzii la jocul de rugbi din care se marcheaza incercarile.

TZÍNTA tzinte s. f. I. 1. Cui mic de metal cu capul de forme shi marimi diferite (de obicei lat adesea inflorat) folosit de cizmari curelari tapitzeri etc. Incaltzat cu bocanci grei cu tzinte shi potcoave. V. ROM. ianuarie 1956 46. La vapor in careul ofitzerilor era prins in perete cu tzinte de plansheta un «Aviz navigatorilor». BART E. 210. Pushculitzami rugineshte TZintan ghioaga se toceshte. ALECSANDRI P. I 59. Hatzuri coperite cu tzinte de argint. NEGRUZZI S. I 37. ◊ Fig. (Cu aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Sus pe munte stralucea TZinta mica de lumina Ce creshtea mereu shi lina Pin’ se facea luna plina. ALECSANDRI P. I 101. De aici shi pin’la munte Numai tzinte sint batute (Stelele). GOROVEI C. 356. 2. Fig. (Despre shtiuletzii tineri de porumb numai in loc. adj.) In tzinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mincat (fiert sau copt). 3. Fig. Mica pata alba pe fruntea cailor shi a vitelor; stea stelutza. II. 1. Semnul sau locul in care se ocheshte cu o arma de foc sau cu o sageata; p. ext. ochire tzintire. Barci shi calushei stilpi inaltzi «de incercat puterea» shi baraci de tras la tzinta. STANCU U.R.S.S. 95. Te faci tzinta pentru pushca soldatului. CONTEMPORANUL III 827. Ochiul vedea turbure la tzinta bratzui nu mai shtia sa nimereasca tzelul. ODOBESCU la CADE. Sa ma mai apuc acum sa ma expun shi tzintei pistolului sau? NEGRUZZI S. I 211. ♦ Fig.. Obiectul spre care se indreapta actziunea atentzia privirile cuiva. Se crede tzinta tuturor persecutziilor. REBREANU R. I 117. ◊ Expr. A privi (sau a se uita a cauta) tzinta sau a tzine ochii tzinta = a privi fix atzintit a fi cu ochii pironitzi (la ceva). Fatal privea tzinta shi parcal strabatea cu lumina ochilor. SADOVEANU O. VII 40. TZineau ochii tzinta la zina sa vada ce face. ISPIRESCU L. 39. Uitinduse tzinta in ochii fiului de crai [calul] zice: Sui pe mine stapine shi tzinete bine. CREANGA P. 196. O shopirla de smarald Cata tzinta lung la mine parasind nasipul cald. ALECSANDRI P. A. 124. (Cu alta constructzie) Ochii stateau tzinta nebuni umplutzi de o durere nemarginita. SADOVEANU O. I 278. A privi (sau a se uita) fara (de) tzinta = a privi fara scop in gol. Intoarse ochii spre fereastra shi se uita fara tzinta. VORNIC P. 174. Priveam fara de tzintan sus Intro salbatica splendoare Vedeam Ceahlaul la apus. COSHBUC P. I 175. Cu ochii tzinta = cu privirea fixa atzintita. Ramase cu ochii tzinta La o carutza care venea iute la vale uruind. DUMITRIU N. 228. Fara sa priveasca in jurui cu ochii tzinta inainte notarul trecea podul cu calul de dirlogi. SADOVEANU O. VII 310. Pisicutza ma ashtepta nemishcata shi cu ochii tzinta in desishul in care ma vazuse mistuinduma. HOGASH M. N. 183. 2. Locul la care tinde cineva sa ajunga. TZinta calatoriei mele era bisericutza din Razoare. GALACTION O. I 38. Era ajuns la tzinta dar valea era lunga. AGIRBICEANU S. P. 118. Se ridica drept cu sigurantza unui om sanatos shi puternic care merge la o tzinta lesne de ajuns. CARAGIALE O. I 292. (In metafore shi comparatzii) Eu nu intzeleg calatoriile k cei mai multzi adica a se face robul unui plan shi in urmare de a alerga tzinta pe linia dreapta pina la tzelul propus. ALECSANDRI O. P. 177. ◊ Loc. adv. Fara tzinta = in neshtire razna. Rataci fara tzinta cercetindushi mereu ceasul de la bratzara miinii. C. PETRESCU A. 468. A doua zi in revarsatul zorilor calare precum venise apuca fara tzinta drumul printre muntzi. HOGASH DR. II 86. ♦ (Rar) TZelul unei intreceri sportive; potou. SHi doi [alergatori] care intrec pe ceilaltzi ajungind mai inainte tzinta primesc cel intai un vas de argint... NEGRUZZI S. I 36. 3. Fig. Scop final obiect (4) obiectiv. O tzinta mareatza da nashtere unei energii maretze. SCINTEIA 1953 nr. 2701. Adevaruntreg sal aflu este tzinta ce rivnesc. MACEDONSKI O. I 271. Atzi luptat lupta desharta atzi vinat tzinta nebuna. EMINESCU O. I 36.

TZÍNTA¹ ~e f. 1) Cui mic de metal cu floare folosit (in cizmarie curelarie tapitzerie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pata mica alba pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ in frunte. [G.D. tzintei] /<sl. centa

TZÍNTA² ~e f. 1) Punct in care tzinteshte cineva cu o arma; tzel. 2) Punct asupra caruia sunt indreptate anumite actziuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atentziei sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironitzi asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ ashi fixa privirea intro directzie. A privi (sau a se uita) fara de ~ a se uita in gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ Fara ~ la voia intamplarii. [G.D. tzintei] /<sl. centa

tzinta f. 1. cuiu mic; 2. scandura cu un semn negru in mijloc asupra careia se trage cu o arma de foc: a trage la tzinta; 3. mica pata alba in frunte la cai boi; 4. fig. urma: tzinta mica de lumina; 5. fig scop: tzinta sa fu mareatza. [Slav. TZETA ban de unde tzinta in sens de punct la joc apoi prin analogie cuiu pata ║ adv. fix: totul tace ochiul tzinta sta poporul neclintit AL.

tzínta f. pl. e (vsl. centa „ban” de unde s’a dezvoltat intz. de „cuĭ cu gamalia mare” k cele cu care se orneaza cingatorile tzaraneshtĭ apoĭ „semn de ochit” d. got. kintus „sfert de as” ĭar acesta d. lat. centum „o suta” saŭ quintus „al cincilea”). Piron mic (13 c.m.). Semn in care ocheshtĭ: soldatziĭ daŭ (saŭ trag) la tzinta. Fig. Scop: asta mĭe tzinta. Mica pata alba in frunte la kĭ (steĭ 2). Adv. A te uĭta tzinta a te uĭta k la tzinta de ochit a te uĭta fix. Cu ochiĭ tzinta privind fix (tzagla).

tzent² sn vz tzinta¹

tzinga sf vz tzinta¹

tzínta s. f. g.d. art. tzíntei; pl. tzínte

tzínta s. f.. g.d. art. tzíntei; pl. tzínte

tzinta te.

TZÍNTA s. 1. coltz (reg.) cui. (~ pe talpa incaltzamintei.) 2. stea. (Cal cu ~ in frunte.) 3. semn (prin Transilv. shi Ban.) shaiba (inv.) tzel. (Trage cu pushca la ~.) 4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauza. 7. obiect obiectiv scop tzel (inv.) pravatz. (~ unei cercetari.) 8. menire obiectiv rol rost scop sens tzel (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost aceea de a...) 9. finalitate scop tzel. (Care este ~ acestei actziuni?)

TZÍNTA s. v. ic pana.

tzinta s. v. IC. PANA.

TZINTA s. 1. coltz (reg.) cui. (~ pe talpa incaltzamintei.) 2. stea. (Cal cu ~ in frunte.) 3. semn (prin Transilv. shi Ban.) shaiba (inv.) tzel. (Trage cu pushca la ~.) 4. (SPORT) but. (~ la jocul de rugbi.) 5. potou sosire. (Calul a ajuns primul la ~.) 6. cauza obiectiv scop tzel (inv.) pricina. (Lupta pentru nobila ~ a independentzei.) 7. obiect obiectiv scop tzel (inv.) pravatz. (~ unei cercetari.) 8. menire obiectiv rol rost scop sens tzel (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost aceea de a...) 9. finalitate scop tzel. (Care este ~ acestei actziuni?) modificata

tzínta (te) s. f. 1. Cuishor shtift. 2. Pioneza. 3. Obiectiv. 4. Finalitate scop pretentzie. 5. Stea pata de par alb in fruntea calului. 6. (Banat Trans.) Pana ic. 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „moneda” (Miklosich Slaw. Elem. 52; Cihac II 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti III 58). Der. tzintar s. n. (filiera fabricantzilor de cuie; un anumit joc de societate); tzintat adj. (cu stea in frunte); tzintesh adj. (bun ochitor); tzintui vb. (a se bate in cuie; a fixa a imobiliza); atzinti (var. tzinti atzinta) vb. (a fixa pe cineva a se uita tzinta).

DISC DE ATERIZARE / TZINTA placa circulara plata de regula electronica dotata cu senzori care marcheaza rezultatul in centimetri fatza de performantza 000 m atinsa de un parashutist in proba de precizia aterizarii. Discul care marcheaza performantza 000 m (centrul punctului fix) are diametrul de 3 cm.

INTERCEPTAREA TZINTELOR AERIENE procedeu de actziune in lupta folosit de aviatzia de vanatoare care cuprinde zborul spre tzinta aeriana shi actziunile duse pentru nimicirea ei. Exista interceptarea tzintelor aeriene din pozitzia „serviciu la aerodrom” (constand in decolarea la ordin a avioanelor de interceptare ce se gasesc pe aerodrom shi nimicirea acestuia pe un aliniament dinainte stabilit sau pe directziile de acces indepartate care duc spre obiectivele sau spre trupele proprii acoperite procedeu aplicat in conditziile in care mijloacele radiotehnice de cercetare pot oferi datele necesare dirijarii avioanelor de vanatoare pentru interceptare shi nimicirea inamicului aerian inainte de atingerea aliniamentului probabil de bombardament sau de lansarea rachetelor din categoriaaersol) shi din pozitzia „serviciu in aer” (constand in zborul nedirijat la tzinta a avioanelor de interceptare sau al subunitatzilor de aviatzie de vanatoare care se gasesc in zona serviciului in aer deasupra unui raion stabilit in scopul nimicirii tzintei pe directziile de acces indepartate care duc spre obiectivele sau trupele proprii acoperite procedeul fiind utilizat in situatzia in care acoperirea trupelor sau a obiectivelor nu se poate realiza prin procedeul de serviciu la aerodrom). Numarul de avioane shi al zonelor de serviciu se stabileshte de eshalonul superior in functzie de situatzie shi de datele cunoscute despre actziunile probabile ale inamicului aerian de importantza obiectivelor de acoperit shi de dispunerea acestora de directziile probabile de actziune. Durata serviciului in aer se stabileshte in functzie de momentele cele mai importante al actziunilor de lupta ale inamicului shi conditziile meteorologice iar timpul de zbor intrun schimb este stabilit astfel k avioanele de vanatoare sa dispuna de o rezerva de combustibil necesara ducerii luptei aeriene shi inapoierii la cel mai apropiat aerodrom. Procedeul are avantajul interceptarii sigure atzintelor aeriene pe aliniamentele ordonate dar implica un consum mare de fortze aeriene.

REPORTAREA TZINTELOR AERIENE activitate executata manual sau semiautomatizat de catre operatorii din punctele de comanda sau dirijare pentru consemnarea pe planshete a mesajelor despre tzintele aeriene transmise de statziile de radiolocatzie de vecinii cu care coopereaza shi alte surse de cercetare. Traiectoria tzintei se reporteaza prin unirea succesiva a punctelor care marcheaza locul acesteia in spatziu in diferite momente cu precizarea inaltzimii de zbor a compunerii shi a actziunilor executate (bruiaj bombardament desant etc.).

TZINTA AERIANA aeronava pilotata sau nu descoperita shi urmarita de mijloacele de cercetare prin radiolocatzie pe timpul zborului in spatziul aerian de deasupra trupelor sau a teritoriului propriu ori in afara acestuia. In functzie de marime exista tzinte aeriene izolate (formate dintrun aparat de zbor) grupe mici de tzinte aeriene (24 aeronave care executa zbor in formatzie stransa) grupe mari de tzinte aeriene (915 aeronave zboara in formatzie stransa) shi tzinte aeriene grupate (formate din grupuri mici shi mijlocii de tzinte zburand eshalonat in front adancime shi inaltzime la distantze mici unele de altele compunand o formatzie de dimensiuni mari intinsa pe cateva sute de metri. Se mai deosebesc tzinte aeriene reale (constituite din aeronavele inamice pe timpul zborului) tzinte aeriene marcate (aeronave care marcheaza in timpul aplicatziilor zborul tzintelor aeriene) shi false (avion fara pilot de dimensiuni mici dotat cu reflectori poliedrici pentru a mari semnalul de radiolocatzie).

tzinta golanului expr. (shc.) nota cinci.