TZÍNTA tzinte s. f. I. 1. Cui mic de metal cu capul de forme shi marimi diferite (de obicei lat adesea inflorat) folosit de cizmari curelari tapitzeri etc. Incaltzat cu bocanci grei cu tzinte shi potcoave. V. ROM. ianuarie 1956 46. La vapor in careul ofitzerilor era prins in perete cu tzinte de plansheta un «Aviz navigatorilor». BART E. 210. Pushculitzami rugineshte TZintan ghioaga se toceshte. ALECSANDRI P. I 59. Hatzuri coperite cu tzinte de argint. NEGRUZZI S. I 37. ◊ Fig. (Cu aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Sus pe munte stralucea TZinta mica de lumina Ce creshtea mereu shi lina Pin’ se facea luna plina. ALECSANDRI P. I 101. De aici shi pin’la munte Numai tzinte sint batute (Stelele). GOROVEI C. 356. 2. Fig. (Despre shtiuletzii tineri de porumb numai in loc. adj.) In tzinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mincat (fiert sau copt). 3. Fig. Mica pata alba pe fruntea cailor shi a vitelor; stea stelutza. II. 1. Semnul sau locul in care se ocheshte cu o arma de foc sau cu o sageata; p. ext. ochire tzintire. Barci shi calushei stilpi inaltzi «de incercat puterea» shi baraci de tras la tzinta. STANCU U.R.S.S. 95. Te faci tzinta pentru pushca soldatului. CONTEMPORANUL III 827. Ochiul vedea turbure la tzinta bratzui nu mai shtia sa nimereasca tzelul. ODOBESCU la CADE. Sa ma mai apuc acum sa ma expun shi tzintei pistolului sau? NEGRUZZI S. I 211. ♦ Fig.. Obiectul spre care se indreapta actziunea atentzia privirile cuiva. Se crede tzinta tuturor persecutziilor. REBREANU R. I 117. ◊ Expr. A privi (sau a se uita a cauta) tzinta sau a tzine ochii tzinta = a privi fix atzintit a fi cu ochii pironitzi (la ceva). Fatal privea tzinta shi parcal strabatea cu lumina ochilor. SADOVEANU O. VII 40. TZineau ochii tzinta la zina sa vada ce face. ISPIRESCU L. 39. Uitinduse tzinta in ochii fiului de crai [calul] zice: Sui pe mine stapine shi tzinete bine. CREANGA P. 196. O shopirla de smarald Cata tzinta lung la mine parasind nasipul cald. ALECSANDRI P. A. 124. (Cu alta constructzie) Ochii stateau tzinta nebuni umplutzi de o durere nemarginita. SADOVEANU O. I 278. A privi (sau a se uita) fara (de) tzinta = a privi fara scop in gol. Intoarse ochii spre fereastra shi se uita fara tzinta. VORNIC P. 174. Priveam fara de tzintan sus Intro salbatica splendoare Vedeam Ceahlaul la apus. COSHBUC P. I 175. Cu ochii tzinta = cu privirea fixa atzintita. Ramase cu ochii tzinta La o carutza care venea iute la vale uruind. DUMITRIU N. 228. Fara sa priveasca in jurui cu ochii tzinta inainte notarul trecea podul cu calul de dirlogi. SADOVEANU O. VII 310. Pisicutza ma ashtepta nemishcata shi cu ochii tzinta in desishul in care ma vazuse mistuinduma. HOGASH M. N. 183. 2. Locul la care tinde cineva sa ajunga. TZinta calatoriei mele era bisericutza din Razoare. GALACTION O. I 38. Era ajuns la tzinta dar valea era lunga. AGIRBICEANU S. P. 118. Se ridica drept cu sigurantza unui om sanatos shi puternic care merge la o tzinta lesne de ajuns. CARAGIALE O. I 292. (In metafore shi comparatzii) Eu nu intzeleg calatoriile k cei mai multzi adica a se face robul unui plan shi in urmare de a alerga tzinta pe linia dreapta pina la tzelul propus. ALECSANDRI O. P. 177. ◊ Loc. adv. Fara tzinta = in neshtire razna. Rataci fara tzinta cercetindushi mereu ceasul de la bratzara miinii. C. PETRESCU A. 468. A doua zi in revarsatul zorilor calare precum venise apuca fara tzinta drumul printre muntzi. HOGASH DR. II 86. ♦ (Rar) TZelul unei intreceri sportive; potou. SHi doi [alergatori] care intrec pe ceilaltzi ajungind mai inainte tzinta primesc cel intai un vas de argint... NEGRUZZI S. I 36. 3. Fig. Scop final obiect (4) obiectiv. O tzinta mareatza da nashtere unei energii maretze. SCINTEIA 1953 nr. 2701. Adevaruntreg sal aflu este tzinta ce rivnesc. MACEDONSKI O. I 271. Atzi luptat lupta desharta atzi vinat tzinta nebuna. EMINESCU O. I 36.