TÁVA tavi s. f. 1. Obiect plat de metal de material plastic de lemn avand forme shi dimensiuni diferite shi marginile putzin ridicate care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla tabla¹ (5). ♦ Vas de tabla sau de fier smaltzuit cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mancaruri shi prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau k ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Din tc. tava. Cf. bg. tava.

tava sf [At: (a. 1796) IORGA S. D. XII 123 50 / V: (reg) ~va (A shi: (reg) tava; Pl: ~le tavali) tava (Pl: ~le) / Pl: tavi ~ve / E: tc tava] 1 Obiect plat de metal de plastic de lemn cu forme shi dimensiuni diferite cu marginile putzin ridicate care se aduc la masa farfuriile tacamurile mancarea etc. Si: talger (2) tipsie (1) (irg) tablitza (16) (ivr) tableta (5) (reg) tabla¹ (3) tabla¹ (28) tatza (1) tatzan. 2 (Fam; ie) A servi pe cineva (k) pe ~ sau ai aduce (ori ai da etc.) cuiva (k) pe ~ A servi pe cineva foarte bine cu tot dichisul. 3 (Fam; iae) Ai aduce cuiva totul dea gata. 4 Obiect plat din metal cu diverse intrebuintzari in medicina. 5 Platou care se strang bani in biserica de la credincioshi Si: taler² (2). 6 (Reg) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau pe o mobila k ornament. 7 Vas de tabla¹ de fier (smaltzuit) sau de teflon cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mancaruri prajituri etc. Si: (irg) tipsie (6). 89 (Iljv) La ~ (Care este) gatit in tava. 10 (Reg; if tava) Vas in forma de lighean. 11 (Reg) Taler de balantza. 12 (Olt) Tinichea cu care se astupa usha cuptorului. 13 (Reg; ie) A da pe cineva ~ (sau ~va) A tavali (1). 14 (Reg; iae) A bate pe cineva. 15 (Reg; ie) A face ~ A face scandal.

TÁVA tavi s. f. 1. Obiect plat de metal de material plastic de lemn avand forme shi dimensiuni diferite shi marginile putzin ridicate care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla tabla¹ (5). ♦ Vas de tabla sau de fier smaltzuit cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mancaruri shi prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau k ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Din tc. tava. Cf. bg. tava.

TÁVA tavi s. f. 1. Obiect de lemn sau de metal patrat dreptunghiular sau rotund cu fundul plat shi cu marginile ushor ridicate care se aduc la masa farfuriile cu mincare tacimurile etc.; tipsie tabla. Mincarea venea pe tavi. DUMITRIU N. 41. Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune balansind in virful bratzelor tavile incarcate. C. PETRESCU I. I 4. Vash arata pentru prima oara reprodusa in desemn... o tava rotunda de argint. ODOBESCU S. III 635. 2. Vas de tabla (smaltzuit) de forma dreptunghiulara sau rotunda cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mincari shi prajituri. (Atestat in forma tava) Calul ai sal potzi alege punind in mijlocul hergheliei o tava plina cu jaratic. CREANGA P. 192. 3. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva al ghionti al bate. Se pricepeau sa puna mina pe sheful rau de gura sau rau de mina shil dadeau tava. PAS Z. III 174. Tragei pumni palme shi pe urma... dal tava prin noroi. CARAGIALE la CADE. 4. (Regional) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau pe o mobila k ornament. Sai lucreze... ceva un lucru de nimic dar facut de mina ei. Ba lucru minunat! avea chiar din timpurile cele bune o tava inceputa aproape gata. SLAVICI N. I 308. Pl. shi: tave (ODOBESCU S. III 412 GHICA S. 34). Varianta: (regional) tavá tavale s. f.

TÁVA tavi s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn avand forme diferite shi marginile putzin ridicate care se aduc la masa farfuriile tacamurile etc.; tabla. ♦ Vas de tabla sau de fier smaltzuit cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mancaruri shi prajituri. 2. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau k ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Tc. tava.

TÁVA tavi f. 1) Recipient cu fundul plat shi cu marginile ushor ridicate care se aduc mancarea shi tacamurile la masa; tabla. 2) Vas din tabla cu fundul plat shi cu marginile ridicate folosit pentru a coace la cuptor diferite mancaruri shi produse de panificatzie (placinte checuri torturi etc.). [G.D. tavii] /<turc. tava

tava f. 1. tigaie de fript; 2. tabla de lemn sau de metal pentru servit cafea dulceatza ceaiu: fam. a da tava pe cineva al bate rau. [Mold. tavà = turc. TAVÁ tigaie].

táva f. pl. tavĭ shi tave (din tavá). Vest. Tavá (de copt placinta). Tablá (de adus cafeaŭa). V. tipsie shi sinie.

tava sf vz tava

tavá f. (turc. tava ngr. tavás bg. sirb. tava). Est. Vas de arama ratund saŭ de tinichea in patru coltzurĭ de pus la copt placinta pasca sh. a. In vest tava.

táva adv. (d. tavalesc). Vest. Fam. A da pe cineva tava al tavali pe jos al trinti rostogolindul shi batindul. V. tumba.

táva s. f. g.d. art. tắvii; pl. tắvi

táva s. f. g.d. art. tavii; pl. tavi

TÁVA s. tipsie (reg.) tabla (Mold.) tabla. (~ incarcata cu bunatatzi.)

TAVA s. tipsie (reg.) tabla (Mold.) tabla. (~ incarcata cu bunatatzi.)

táva (ắvi) s. f. 1. Talger tipsie platou. 2. Vas plat de metal pentru copt la cuptor prajituri mincaruri etc. Var. Mold. tavá tavá. Mr. megl. tava. Tc. tava (SHeineanu II 352; Lokotsch 2751) cf. ngr. νταβᾶς alb. tavë bg. sb. tavá.

tavá adv. Prin tavalire mushcind pamintul. Origine indoielnica probabil expresiva k dura tumba shi legata de radacina expresiva tab „obiect rotund” cf. tabuetz tabiltoc. Der. tavali vb. (a rasturna a rasuci a da dea dura a rostogoli in ceva; a scalda a unge; a murdari a pata a minji; a strica; a uza; a pisa a mototoli ashi bate joc) cu suf. expresiv li cf. mr. antavalescu antavalire megl. (an)tavalés (an)tavaliri (dupa Cihac II 243 shi Tiktin din sl. valiti „a invirti” cu un pref. ta greu de explicat cf. taminda taminji; dupa Candrea din sb. tavoljiti „a trai greu”); taval (in expresia dea tavalul prin rasturnare dea rostogolul); tavala s. f. (tavalug cilindru care se invirte); tavaleala s. f. (actziunea de a se tavali; trinta bataie; uzura deteriorare mai ales a hainelor); tavalitura s. f. (loc unde iarba a fost calcata sau tavalita; urma dira calcatura); tavalug (var. tavaluc tefelug mr. tavaluc) s. n. (sul rola cilindru) cu suf. expresiv ug(a) cf. halaciuga maciuca buturuga; tavalugi (var. tavaluci) vb. (a maruntzi pamintul cu tavalugul; a strivi a netezi); prastavali vb. (a rasturna); prastavala adv. (Olt. dea rostogolul). Tiva adv. (Mold. repede fuga in goana) pare sa fie var. a lui tava (dupa Scriban din bg. otiva „sa dus”). Cf. shi tarbaci tearfa valatuc tivi.

sange la tava expr. (vulg.) nimic important fleacuri.