TÁVA tavi s. f. 1. Obiect de lemn sau de metal patrat dreptunghiular sau rotund cu fundul plat shi cu marginile ushor ridicate care se aduc la masa farfuriile cu mincare tacimurile etc.; tipsie tabla. Mincarea venea pe tavi. DUMITRIU N. 41. Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune balansind in virful bratzelor tavile incarcate. C. PETRESCU I. I 4. Vash arata pentru prima oara reprodusa in desemn... o tava rotunda de argint. ODOBESCU S. III 635. 2. Vas de tabla (smaltzuit) de forma dreptunghiulara sau rotunda cu marginile ridicate in care se coc la cuptor anumite mincari shi prajituri. (Atestat in forma tava) Calul ai sal potzi alege punind in mijlocul hergheliei o tava plina cu jaratic. CREANGA P. 192. 3. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva al ghionti al bate. Se pricepeau sa puna mina pe sheful rau de gura sau rau de mina shil dadeau tava. PAS Z. III 174. Tragei pumni palme shi pe urma... dal tava prin noroi. CARAGIALE la CADE. 4. (Regional) SHervetzel brodat care se ashterne pe o tava (1) sau pe o mobila k ornament. Sai lucreze... ceva un lucru de nimic dar facut de mina ei. Ba lucru minunat! avea chiar din timpurile cele bune o tava inceputa aproape gata. SLAVICI N. I 308. Pl. shi: tave (ODOBESCU S. III 412 GHICA S. 34). Varianta: (regional) tavá tavale s. f.