TABLÁ tablale s. f. (Inv.) Tava sau masutza care ishi poarta marfa placintarii rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tava de servit. Din tc. tabla.

tabla¹ sf [At: (a. 1813) URICARIUL XIV 234 / Pl: ~le (reg) tablali / E: tc tabla] 1 Tava (1) care ishi poarta marfa placintarii rahagiii etc. Si: (reg) tabla¹ (29). 2 (Pex) Marfa care se afla pe tabla¹ (1). 3 (Mol) Tava (1) de servit Si: tipsie (1).

tabla² sf [At: IST. TZ. R. 66 / V: (inv) ~la / Pl: ? / E: tc tavla] (Tci) Grajd pentru caii boiereshti sau domneshti.

TABLÁ tablale s. f. Tava sau masutza care ishi poarta marfa placintarii rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tava de servit. Din tc. tabla.

TABLÁ tablale s. f. Tava sau masutza (de lemn) care ishi poarta marfa placintarii rahagiii etc. Asheza pe o tabla de lemn nishte placinte mari shi frumoase. SADOVEANU O. VIII 115. Cu ce nerabdare ashteptam sashi puie placintarul jos tablaua din cap. NEGRUZZI S. I 285. Simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap... faceau contrast cu alunarii shi cu vinzatorii de sherbet din Fanar. FILIMON C. 58. ♦ (Mold.) Tava de servit (mai ales din metal). Urma alt om al lumii rasaritene care purta tablaua cu stacane. SADOVEANU M. C. 119. Lasa Anica tablaua pe masa zise ea femeii. HOGASH M. N. 27. Intra Marghiolitza shi dupa dinsa Ioana purtind tablaua cu dulcetzi. ALECSANDRI T. I 45.

TABLÁ ~le f. rar Tava mare rotunda adesea ornamentata care ishi pun marfa placintarii. [Art. tablaua; G.D. tablei; Sil. tabla] /<turc. tabla

TABLA s.f. (Mold.) Tava. SHi el indata sa scula shimi lua tablaoa din cap shi o arunca cu totul gios. H 1779² 82^v. Etimologie: tc. tabla. Cf. s i n i e.

tablà f. 1. masa placintarilor shi a rahagiilor: o tabla rotunda shi incarcata cu covrigi simitzi placinte AL.; 2. tava mare patrata: mergetzi de gatitzi tablalele k dulcetzi AL. [Turc. TABLÁ].

1) tablá f. (turc. tabla shi tavla d. it. távola de unde shi ngr. távla V. tabla). Mold. Suprafatza de lemn orĭ de metal patrata saŭ rotunda care alvitzariĭ ishĭ duc marfa saŭ care se duce cafea dulceatza sh. a. In Munt. tava.

2) tablá f. (turc. tavlá shi istabl ngr. stávlos d. lat. stábulum staul. V. tablabasha). L. V. Grajd la Turcĭ.

tablá (inv.) (tabla) s. f. art. tabláua g.d. art. tablálei; pl. tablále art. tablálele

tablá s. f. (sil. bla) art. tabláua g.d. art. tablálei; pl. tablále

TABLÁ s. v. tava tipsie.

tabla s. v. TAVA. TIPSIE.

TABLÁ s. f. Instrument muzical indian format din doua tobe care sunt lovite cu degetele sau podul palmei.