SPRÍNTEN A sprinteni e adj. (Despre fiintze; adesea adverbial) Care se mishca repede shi cu ushurintza; vioi iute; (despre mishcari actziuni ale fiintzelor) care arata vioiciune iutzeala. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent deshtept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Inalt subtzire suplu elegant. Cf. sb. spretan.

sprinten ~a [At: CORESI EV. 210 / V: (inv) ~tin / Pl: ~i ~e / E: vsl *съпрѧтьнъ cf bg спретен] 12 a av (D. fiintze pex d. corpul sau partzi ale corpului lor) (Care se mishca) repede shi cu ushurintza Si: ager (1) agil (1) repede vioi (rar) veloce (inv) pripelnic (reg) schitaci¹ scularetz zburatic. 34 a av (Pex) (Care se deplaseaza) in salturi Si: saltaretz vioi zglobiu (rar) saltator. 5 a (D. mishcari actziuni etc.) Care se face cu repeziciune shi ushurintza Si: iute vioi zglobiu. 6 a (D. mishcari actziuni etc.) Care se caracterizeaza prin repeziciune shi ushurintza Si: iute vioi zglobiu. 7 a Care denota repeziciune shi ushurintza Si: iute vioi zglobiu. 8 a (Fam; adesea cu schimbarea constructziei; ie) A fi ~ la minte (sau a avea minte ~a) A fi inteligent. 910 a av (Rar; d. constructzii) Inalt. 1112 a av (Rar; d. constructzii) Suplu. 13 a (Rar; d. constructzii) Elegant (3). 14 a av (Rar; d. imbracaminte) Subtzire. 15 a (Inv; d. armate) Ushor inarmat. 16 a (Inv; d. armate) Pregatit pentru interventzii rapide. 17 smf Ostashi inarmatzi cu arme ushoare pregatitzi pentru interventzii rapide.

SPRÍNTEN A sprinteni e adj. (Despre fiintze; adesea adverbial) Care se mishca repede shi cu ushurintza; vioi iute; (despre mishcari actziuni ale fiintzelor) care arata vioiciune iutzeala. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent deshtept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Inalt subtzire suplu elegant. Cf. scr. spretan.

SPRÍNTEN A sprinteni e adj. (Despre fiintze) Care se mishca cu ushurintza; vioi iute agil. SHi pe masamparateasca sareun greier crainic sprinten Ridicat in doua labe sanchinat batind din pinten. EMINESCU O. I 87. Se pornea... sa vineze cu sprintena shi tumultoasa lui haita de arcashi. ODOBESCU S. III 54. Alba k o lacrimioara Dulce k o primavara Era sprintena ushoara K un pui de caprioara. ALECSANDRIO. 101. ◊ (Uneori determinat prin «de picior») Cea dea cincea [ciuta]... mai sprintena de picior scapa shi fugi. ISPIRESCU U. 37. ◊ (Despre obiecte vazute in mishcare) O barca sprintena ne duce prin multzime de corabii la vaporul francez. ALECSANDRI O. P. 315. Sprintena sageata Cu carendemnai ostashii. CONACHI P. 42. ◊ (Adverbial) Tot mai sprinten sengina shi sentrec melodiile Tot mai larg peste tzara infloresc bucuriile. DESHLIU G. 45. In zorii reci shi umezi dupa ploaia noptzii pashea sprinten pe cararea lunecoasa cu pushca la spate. SADOVEANU O. VIII 8. Zarii in departare o femeie venind repede shi sprinten dea lungul plaiului spre noi. HOGASH M. N. 211. ♦ (Determinat prin «la minte») Ager deshtept. Cel mai mic care arata sa fie mult mai sprinten la minte... se amesteca de citeva ori in vorba. C. PETRESCU I. II 164. ♦ (Despre lucruri) Subtzire elegant zvelt. Pe sub nalte coperishuri... Galerii cu mari lanterne shi cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbra infloresc. ALECSANDRI P. III 86. ♦ (Despre imbracaminte rar) Ushor subtzire. (Adverbial) Sosi la casa lui un strain marunt la trup cam sprinten imbracat pentru un ger ce inghetza apa. GANE N. II 4.

SPRÍNTEN ~a (~i ~e) 1) shi adverbial Care vadeshte ushurintza in mishcare; vioi; iute; ager; agil. Pashi ~i. ◊ ~ la minte istetz. 2) fig. (despre constructzii) Care are forme elegante ushoare. Colonada ~a. /<sl. suprentinu

sprinten a. care se mishca ushor: ciute sprintene de munte EM. [Slav. *SŬPRẼTENŬ (cf. slovean SPRETEN sprinten)].

sprínten a adj. (vsl. *sŭprentĭnŭ nsl. spreten sirb. spretan sprinten). Care se mishca (sare fuge) ushor: caprioara e sprintena un poterash sprinten. Vechĭ. Ushor armat: oaste sprintena. Dim. sprintenel sprinteor shi teĭor.

sprínten adj. m. pl. sprínteni; f. spríntena pl. spríntene

sprínten adj. m. pl. sprínteni; f. sg. spríntena pl. spríntene

sprinten.

SPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos iute (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager agil istetz iute repede vioi (reg.) zburatic. (~ in mishcari.) 4. iute vioi (livr.) alert. (O mishcare ~.) 5. saltat saltaretz vioi zglobiu (rar) saltator. (Zborul ~ al randunicii.)

SPRÍNTEN adj. v. ager deshtept dibaci inteligent iscusit istetz indemanatic priceput subtzire ushor.

SPRINTEN adj. 1. iute vioi (rar) veloce (inv.) pripelnic (fig.) dezghetzat. (Un om ~.) 2. focos iute (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager agil istetz iute repede vioi (reg.) zburatic. (~ in mishcari.) 4. iute vioi (livr.) alert. (O mishcare ~.) 5. saltat saltaretz vioi zglobiu (rar) saltator. (Zborul ~ al rindunicii.)

sprinten adj. v. SUBTZIRE. USHOR.

Sprinten ≠ greoi molatic

sprínten (na) adj. 1. Agil vioi iute rapid. 2. Imbracat lejer. Var. inv. sprintin. Sl. *sŭprętinu (Miklosich Slaw. Elem. 48; Cihac II 359; Tiktin; Conev 100) de la sŭprętati „a se stringe” cf. slov. spreten „abil” sb. cr. spretan „abil iscusit”. Der. sprinteni vb. (a da agilitate; refl. Trans. a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or) adj. (militar inarmat ushor); sprintenime s. f. (trupa ushor inarmata); sprinteneala (var. sprintenie) s. f. (agilitate ushurintza).