9 definiții pentru sprinteior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPRINTEIÓR, -OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. Sprintenel. [Pr.: -te-ior] – Sprinten + suf. -ior.
sprinteior, ~oară a [At: SION, F. 22 / P: ~te-ior / V: (înv) ~eor, (reg) ~tinior, ~tior / Pl: ~i, ~oare / E: sprinten + -ior] 1-2 (Pop; șhp) (Cam) sprinten (1) Si: (pop) sprintenel (1-2), (reg) sprinteniu (1-2). 3 (Fig) Care are o formă elegantă și zveltă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPRINTEIÓR, -OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. (Pop.) Sprintenel. [Pr.: -te-ior] – Sprinten + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRINTEIÓR, OÁRĂ, sprinteiori, -oare, adj. Diminutiv al lui sprinten. Blîndul zîmbet al copilei Lumina ca faptul zilei. Ș-al ei joc părea un zbor Chiar de flutur sprinteior. ALECSANDRI, P. II 180. Cu cămeșa cu altiță, Cu flori roșii pe guriță... Tinerică, sprinteioară Ca un pui de căprioară. TEODORESCU, P. P. 152. Am patru surioare, Iuți și sprinteioare: Toată viața fug Și nu se ajung (Roatele). GOROVEI, C. 321.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sprinteiór adj. m., pl. sprinteióri; f. sprinteioáră, pl. sprinteioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sprinteiór adj. m., pl. sprinteióri; f. sg. sprinteioáră, pl. sprinteioáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sprinteior, -ioară.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPRINTEIÓR adj. sprintenel. (Mers ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPRINTEIOR adj. sprintenel. (Mers ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sprinteior, sprinteioarăadjectiv
- 1. Diminutiv al lui sprinten. DEX '09 DLRLCsinonime: sprintenel
- Blîndul zîmbet al copilei Lumina ca faptul zilei. Ș-al ei joc părea un zbor Chiar de flutur sprinteior. ALECSANDRI, P. II 180. DLRLC
- Cu cămeșa cu altiță, Cu flori roșii pe guriță... Tinerică, sprinteioară Ca un pui de căprioară. TEODORESCU, P. P. 152. DLRLC
- Am patru surioare, Iuți și sprinteioare: Toată viața fug Și nu se ajung (Roatele). GOROVEI, C. 321. DLRLC
-
etimologie:
- Sprinten + sufix -ior. DEX '98 DEX '09