13 definitzii pentru inteligent
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INTELIGÉNT A inteligentzi te adj. Inzestrat cu inteligentza; deshtept ager la minte patrunzator. ♦ Care denota inteligentza (1). Din fr. intelligent lat. intelligens ntis.
INTELIGÉNT A inteligentzi te adj. Inzestrat cu inteligentza; deshtept ager la minte patrunzator. ♦ Care denota inteligentza (1). Din fr. intelligent lat. intelligens ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Alex
- actziuni
inteligent ~a a [At: ODOBESCU S. III 19/5 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr intelligent lat intelligens ntis] 12 Care este inzestrat cu inteligentza (12) Si: ager deshtept patrunzator. 34 Care denota inteligentza (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INTELIGÉNT A inteligentzi te adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu inteligentza; ager la minte deshtept. Atentzia unui public numeros shi inteligent i urmareshte pas cu pas. VLAHUTZA O. A. 210. E un om inteligent shi serios un bun sotz shi un bun tata de familie. CARAGIALE O. II 21. 2. Care denota inteligentza propriu unui om inteligent. Fara sa fie frumos avea o figura inteligenta shi simpatica sho stingacie copilaroasa in mishcari carei sta bine. VLAHUTZA O. A. II 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INTELIGÉNT A adj. Deshtept ager la minte patrunzator. ♦ Care manifesta inteligentza. [Cf. lat. intelligens fr. intelligent].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INTELIGÉNT A adj. 1. deshtept ager la minte patrunzator. 2. care denota inteligentza. (< fr. intelligent lat. intelligens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
INTELIGÉNT ~ta (~tzi ~te) Care vadeshte inteligentza; plin de inteligentza; cu capacitatzi intelectuale deosebite. /<fr. intelligent lat. intelligens ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
inteligent a. 1. care intzelege iute shi bine: servitor inteligent; 2. care denota inteligentza: privire inteligenta.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*inteligént a adj. (lat. intélligens éntis part. d. intelligere a intzelege). Intzelept deshtept care are inteligentza: omu e o fiintza inteligenta. Priceput indemanatic: servitor inteligent. Care denota inteligentza: cinele are uĭtatura inteligenta. Adv. In mod inteligent: a raspunde inteligent. Barb. (dupa germ.) „cult”.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
inteligént adj. m. pl. inteligéntzi; f. inteligénta pl. inteligénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
inteligént adj. m. pl. inteligéntzi; f. sg. inteligénta pl. inteligénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INTELIGÉNT adj. 1. ager deshtept dibaci iscusit istetz indemanatic priceput (pop.) mintos (inv. shi reg.) marghiol pricopsit (prin Transilv.) artut (Mold. shi Bucov.) hatru (Transilv.) ocosh shtram (inv.) scornaci (fig.) dezghetzat sprinten (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit cuminte deshtept intzelept. (O fapta ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INTELIGENT adj. 1. ager deshtept dibaci iscusit istetz indeminatic priceput (pop.) mintos (inv. shi reg.) marghiol pricopsit (prin Transilv.) artut (Mold. shi Bucov.) hitru (Transilv.) ocosh shtram (inv.) scornaci (fig.) dezghetzat sprinten (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. deshtept spiritual (inv.) spirituos. (O conversatzie ~.) 3. chibzuit cuminte deshtept intzelept. (O fapta ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Inteligent ≠ marginit natang natarau nauc neghiob netot obtuz prost redus tamp tont
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inteligent, inteligentaadjectiv
- 1. Inzestrat cu inteligentza; ager la minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deshtept patrunzator
- Atentzia unui public numeros shi inteligent i urmareshte pas cu pas. VLAHUTZA O. A. 210. DLRLC
- E un om inteligent shi serios un bun sotz shi un bun tata de familie. CARAGIALE O. II 21. DLRLC
-
- Fara sa fie frumos avea o figura inteligenta shi simpatica sho stingacie copilaroasa in mishcari carei sta bine. VLAHUTZA O. A. II 67. DLRLC
-
-
etimologie:
- intelligent DEX '09 DEX '98 DN
- intelligens ntis DEX '09 DEX '98 DN