molatic, ~ă [At: AETHIOPICA, 38 ^r/7 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: moale¹ + -atic] 1 a Moale¹ (1). 2 a (D. gură, buze) Cărnos. 3 a (D. forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. 4-5 smf, a (Persoană) lipsită de energie Si: bleg, moale¹ (48). 6 a (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărâre, lipsă de energie, apatie, indolență. 7 a Plăcut la atingere Si: moale¹ (63). 8 a (D. ochi, privire) Languros. 9-10 a, av (D. culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) (Care este) lipsit de stridențe. 11-12 a, av (D. mișcări) (Care este) ușor, abia simțit. 13-14 a, av (D. obiecte, ființe etc.) (Care se mișcă) lin, domol. 15-16 a, av (Spc; d. ființe sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) leneș, voluptos. 17-18 a, av (Care se manifestă) cu un efect calmant Si: blând, duios, plăcut. 19 s (Iht) Grindel (Cobitis barbatula). corectată

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -e, adj. 1. Moale, lin, domol. Nici măcar un stîrc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Plopul din poartă fîșîie legănîndu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. (Adverbial) De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. 2. Lipsit de vlagă, fără energie, slab, slăbănog, molîu; leneș, greoi. (Poetic) Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. – Variantă: molatéc, -ă (GÎRLEANU, L. 44, HOGAȘ, M. N. 26, EMINESCU, O. IV 172) adj.

MOLÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește încetineală; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fără energie; molâu; mămăligos. 3) Care exprimă atenție și duioșie; galeș; tandru. Privire ~că. 4) Care are o intensitate redusă. Cântec ~. 5) Care calmează, liniștește; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are pantă mică; cu înclinație mică. /moale + suf. ~atic

molatic a. 1. cam moale, vorbind de mersul și de lucrul cuiva: om molatic; 2. fig. lipsit de energie: era tont și molatic ISP.

molátic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleșit, fără vigoare: om, mers molatic. Adv. În mod molatic: a lupta molatic.

molatec, ~ă a vz molatic

molátic¹ adj. m., pl. molátici; f. molátică, pl. molátice

molátic adj. m., s. m., pl. molátici; f. sg. molátică, pl. molátice

molatic

molatic, -ci.

MOLÁTIC adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÁTIC adj. v. domol, lin, moale, ușor.

MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)

molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UȘOR.

Molatic ≠ ager, energic, iute, puternic, sprinten, viguros, vioi, voinic, vânos, vârtos, sprințar, vânjos, tare