lent ~a a [At: FILIMON O. I 368 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr lent] 12 Care actzioneaza sau se produce incet pe masura ce trece timpul Si: (ivr) lentos (12). 3 Al carui efect nu este rapid Si: (ivr) lentos (3). 4 Care este lipsit de rapiditate de vivacitate de promptitudine Si: (ivr) lentos (4).

LENT A lentzi te adj. Incet domol. Lenta migratziune a norilor pe suprafatza cerului... ishi gaseshte expresie sonora shi vibreaza indelung intre peretzii muntzilor. BOGZA C. O. 342. Turlele... stau sihastre shi inca geometrice in lenta shi intunecoasa dizolvare. GALACTION O. I 217. Se intzelege k e antipatica tortura lenta la care Anca supune pe Dragomir. GHEREA ST. CR. II 277.

LENT A adj. Incet lin domol. [Pl. ntzi nte. / < fr. lent it. lento lat. lentus].

LENT A adj. incet lin domol. (< fr. lent lat. lentus)

LENT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial 1) Care manifesta lipsa de rapiditate; fara graba; incet. 2) Care se desfashoara incet; cu ritm scazut; domol; lin. /<fr. lent lat. lentus

lent a. incet.

*lent a adj. (lat. léntus. V. alint). Incet lin cu mishcarĭ rare: mers lent. Fig. Inteligentza lenta lenesha greoaĭe. Adv. In mod lent: acest riŭ curge lent.

lent adj. m. pl. lentzi; f. lénta pl. lénte

lent adj. m. pl. lentzi; f. sg. lénta pl. lénte

LENT adj. adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. incet.

LENT adj. adv. 1. adj. greoi incet moale molatic moliu (inv.) tirziu zabavnic. (Om ~ in mishcari; mishcari ~.) 2. adj. domol incet lin linishtit masurat potolit tacticos temperat (pop.) molcomit. (Mers ~.) 3. adj. rar. (Bataia ~ a pendulei.) 4. adv. greu incet. (Noaptea trecea ~.)

Lent ≠ brusc iute rapid repede

lent lentzi s. m. locotenent.