greoi ~oaie [At: BELDIMAN N. P. I 7 / P: greoi / Pl: ~ ~oaie / E: greu + oi] 12 a av (D. fiintze sau d. modul lor de a actziona) (Care se mishca se desfashoara sau porneshte) incet cu greutate shi fara delicatetze. 34 a av (Fig; d. modul de a gandi al cuiva) (Care este) lipsit de vioiciune de supletze de rafinament. 56 a av (D. limba stil etc.) (Care este ) incarcat complicat confuz.

GREÓI OÁIE greoi oaie adj. 1. Care se mishca greu incet (din cauza marimii sau a greutatzii). O multzime de oameni sau fost strins imprejurul lui Cocoran. El cu un cap mai inalt k totzi ishi mishca de deasupra lor umerii largi greoi. CAMILAR TEM. 32. Norii dea valma se zbat shi cinta k apa cind fierbe Tot mai aproape tirindushi greoiul lor trup de balaur. COSHBUC P. II 61. Greoi shi mototol cum era el pina sa se scoale pina sa iasa afara pina sa se ia dupa dinsa ramase cu buzele umflate k no mai putu ajunge. ISPIRESCU L. 399. ◊ (Adverbial) Corabia incepe sa pluteasca pe deasupra apei greoi shi linishtit. BOGZA C. O. 290. 2. Fig. Lipsit de vioiciune de supletze. Conversatzie greoaie. ▭ Intro gindire inceata shi greoaie imi analizez simtzurile. BART S. M. 17. ♦ (Despre limba stil expuneri etc.; in opozitzie cu clar) Incarcat shi confuz. Lectzie greoaie.

GREÓI¹ adv. Cu toata greutatea; greu. A se lasa ~ pe scaun. /greu + suf. ~oi

GREÓI² ~oáie adj. 1) Care se desfashoara incet shi cu greutate. 2) (in opozitzie cu vioi) Care vadeshte incetineala; molatic. 3) fig. (despre modul de exprimare) Care este incarcat shi neclar. /greu + suf. ~oi

greóĭ oáĭe adj. pl. tot asha. Care se mishca greŭ: om greoĭ bou e maĭ greoĭ de cit calu. Greu de mistuit: bucate greoaĭe. Fig. Fara finetza prost: cap greoĭ. Dizgratzios urit: stil greoĭ. Adv. In mod greoĭ.

greoiu a. 1. foarte greu la corp sau la umblet: om greoiu; 2. greu de mistuit: bucate greoaie; 3. fig. lipsit de finetza de gratzie de inteligentza: cap greoiu stil greoiu.

greói adj. m. pl. greói; f. sg. shi pl. greoáie

greói adj. m. pl. greói; f. sg. shi pl. greoáie

greoi pl. greoi f. greoaie pl. greoaie

greoiu oaie oi oaie.

GREÓI adj. 1. incet lent moale molatic molau (inv.) tarziu zabavnic. (Mishcari ~oaie; om ~ in mishcari.) 2. anevoios dificil (astazi rar) silnic. (Un mers ~.)

GREOI adj. 1. incet lent moale molatic moliu (inv.) tirziu zabavnic. (Mishcari ~; om ~ in mishcari.) 2. anevoios dificil (astazi rar) silnic. (Un mers ~.)

Greoi ≠ ager istetz iute sprinten vioi