SPRÍNTEN A sprinteni e adj. (Despre fiintze) Care se mishca cu ushurintza; vioi iute agil. SHi pe masamparateasca sareun greier crainic sprinten Ridicat in doua labe sanchinat batind din pinten. EMINESCU O. I 87. Se pornea... sa vineze cu sprintena shi tumultoasa lui haita de arcashi. ODOBESCU S. III 54. Alba k o lacrimioara Dulce k o primavara Era sprintena ushoara K un pui de caprioara. ALECSANDRIO. 101. ◊ (Uneori determinat prin «de picior») Cea dea cincea [ciuta]... mai sprintena de picior scapa shi fugi. ISPIRESCU U. 37. ◊ (Despre obiecte vazute in mishcare) O barca sprintena ne duce prin multzime de corabii la vaporul francez. ALECSANDRI O. P. 315. Sprintena sageata Cu carendemnai ostashii. CONACHI P. 42. ◊ (Adverbial) Tot mai sprinten sengina shi sentrec melodiile Tot mai larg peste tzara infloresc bucuriile. DESHLIU G. 45. In zorii reci shi umezi dupa ploaia noptzii pashea sprinten pe cararea lunecoasa cu pushca la spate. SADOVEANU O. VIII 8. Zarii in departare o femeie venind repede shi sprinten dea lungul plaiului spre noi. HOGASH M. N. 211. ♦ (Determinat prin «la minte») Ager deshtept. Cel mai mic care arata sa fie mult mai sprinten la minte... se amesteca de citeva ori in vorba. C. PETRESCU I. II 164. ♦ (Despre lucruri) Subtzire elegant zvelt. Pe sub nalte coperishuri... Galerii cu mari lanterne shi cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbra infloresc. ALECSANDRI P. III 86. ♦ (Despre imbracaminte rar) Ushor subtzire. (Adverbial) Sosi la casa lui un strain marunt la trup cam sprinten imbracat pentru un ger ce inghetza apa. GANE N. II 4.