SMINTEÁLA sminteli s. f. 1. Tulburare a mintzii scranteala nebunie; p. ext. gresheala abatere. 2. (Inv. shi pop.) Stricaciune pierdere paguba; neplacere. ♦ Loc. adv. Fara sminteala = in mod absolut negreshit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteala = a face (pe cineva) de ras; a da de gol. Sminti + suf. eala.

sminteala sf [At: (a. 1592) ROSETTI B. 46 / V: (inv) ~ientala smen~ sman~ / Pl: ~teli (inv) ~tele / E: sminti + eala] 1 Pierdere a judecatzii normale din cauza unei boli mintale Si: alienare (2) alienatzie (2) dementza (1) nebunie scranteala scrantire smintire (1) tzacaneala (pop) nebuneala (irg) sminta (1) (reg) bolanzie salteala zaluzeala zaluzie zargheala zarghenie (ivr) smintitura (fam) capiala (2). 2 (Fig) Intunecare trecatoare a mintzii Si: ratacire nebunie smintire (2). 3 (Pex) Fapta comportare atitudine etc. care dovedeshte lipsa de judecata Si: aiureala (4) nebunie smintire (3) tzicneala zapaceala (fam) tzacaneala (irg) smintenie. 4 (Ivr) Lipsa de putere Si: smintire (4). 5 (Inv) Paguba. 6 (Inv; ila) De ~ Daunator. 7 (Inv) Neajuns¹. 8 (Ivp) Dificultate (3). 9 (Ivp; ie) A da (pe cineva) de ~ a face (cuiva) ~ A face pe cineva de ras (prin nerespectarea unei promisiuni). 10 (Ivp; iae) A da de gol. 11 (Inv) Greasheala (2). 12 (Irg; ilav) Fara (de) ~ Negreshit. 13 (Ivp) Vina. 14 (Irg) Ispita. 15 (Irg; ila) De ~ Care influentzeaza in rau. 16 (Irg; iae) Care corupe. 17 (Inv) Inshelaciune. 18 (Inv) Modificare in rau. 19 (Inv) Conflict (1). 20 (Reg; if zminteala) Mancarea gashtelor shi a ratzelor.

SMINTEÁLA sminteli s. f. 1. Tulburare a mintzii scranteala nebunie; p. ext. gresheala abatere. 2. (Inv. shi pop.) Stricaciune pierdere paguba; neplacere. ◊ Loc. adv. Fara sminteala = in mod absolut negreshit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteala = a face (pe cineva) de ras; a da de gol. Sminti + suf. eala.

SMINTEÁLA sminteli s. f. 1. Tulburare a mintzii scrinteala nebunie; (sens atenuat) ratacire abatere gresheala. Sint semne de sminteala in lume... Sminteala trebuie calcata in picioare. VORNIC P. 223. Sminteala nu se shtia bine din cei venise. SADOVEANU la TDRG. Vai de cel ce se sminteshte dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGA A. 142. ♦ Defect care impiedica buna functzionare a unui lucru. Cerceteaza toate legaturile grinzilor pentru k sa se incredintzeze daca nu e vreo sminteala. GANE N. I 78. 2. (Astazi rar) Stricaciune pierdere paguba vatamare; (sens atenuat) neplacere. Socot k mariasa Nicoara cu ai sai nor fi avut nici o sminteala pe cale caci i poarta om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU N. P. 19. Acele oshti turceshti ce se vad erau ariergarda de patru mii calaretzi supt Hasanpasha care mergea traginduse incet shi cu buna rinduiala ingrijind da nu primi in coada vreo sminteala din partea noastra. BALCESCU O. II 111. Ploile cele multe de toamna aduc sminteala la struguri shi la porumb. I. IONESCU M. 61. ◊ Expr. Fara sminteala = fara lipsa fara stricaciune nevatamat; p. ext. in mod absolut negreshit neaparat. Ceru un ajutor de oameni indatorinduse ai aduce capul lui Codreanu fara sminteala. GANE N. I 195. (Mai ales in constructzii negative) A da (pe cineva) de sminteala sau a face (cuiva) sminteala = a produce (cuiva) o neplacere a face (pe cineva) de ris a da de gol. Bag de sama deodata k noutatea de care erau mindri botoshanenii i da de sminteala. SADOVEANU E. 82. Sa nu ma dai de sminteala. ALECSANDRI T. 425. Te rog sa dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini shi dumneata i vei trage inapoi... Te rog numai sa numi faci sminteala. KOGALNICEANU S. 222.

sminteala f. 1. dezordine turburare: crengile faceau sminteala vecinului; 2. eroare: sa se vada daca e vr’o sminteala; 3. fig. nebunie.

sminteála f. pl. elĭ. Actziunea de a sminti (dezordine deranjare impedecare vatamare paguba): a face sminteala unuĭ lucru unuĭ om. A da de (vechĭ a lasa in saŭ la) sminteala a inshela in ashteptare. Biblia. Scandela. Vechĭ. Seducere ratacire. Azĭ. Nebunie (propriŭ shi fig.). Lucru de smintit: vorba asta e curata sminteala. SHi zm.

zminteala^[1] sf vz sminteala

zminteala s.f. v. sminteala.

sminteála s. f. g.d. art. smintélii; pl. smintéli

sminteála s. f. g.d. art. smintélii; pl. smintéli

sminteala teli.

SMINTEÁLA s. 1. v. nebunie. 2. aiureala tzicneala zapaceala (fam. fig.) tzacaneala. (~ lui a speriat pe toata lumea.)

SMINTEÁLA s. v. abatere culpabilitate culpa dauna dificultate eroare gresheala greutate impas impediment inconvenient neajuns nevoie obstacol oprelishte paguba pacat piedica pierdere prejudiciu stavila stricaciune vina vinovatzie.

SMINTEALA s. 1. (MED.) alienare alienatzie dementza nebunie smintire tzicneala boala mintala (pop.) nebuneala (inv. shi reg.) sminta (Transilv. Maram. shi Ban.) bolinzie (prin Bucov.) salteala (Mold.) zaluzeala zaluzie zargheala zarghenie (fam.) capiala (fig.) ratacire scrinteala tzacaneala. 2. aiureala tzicneala zapaceala (fam. fig.) tzacaneala.

sminteala s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPA. DAUNA. DIFICULTATE. EROARE. GRESHEALA. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELISHTE. PAGUBA. PACAT. PIEDICA. PIERDERE. PREJUDICIU. STAVILA. STRICACIUNE. VINA. VINOVATZIE.